Sunny girl

Filme p.u weekend 2

2012-01-04T15:57:00.001+02:00

Am mai scris o postare ce conține recomandări de filme, o găsiți aici. Sunt mare fană a filmelor, ba chiar una foarte înfocată :DD. Filmele care le voi enumera mai jos, sunt filme care mi-au plăcut și care vi le recomand și vouă. Și cum sunt friendly, vă dau și trailer :P, puteți să-mi recomandați și mie câte ceva, nu am nimic impotrivă ;) Enjoy!
- Amelie (comedie)
- Date night(am râs mult)
- The help(olecuță de comedie+istorie de viață)
- Last night in New York(love)
- One day(love+sfârșitul tragic)
- Deja vu(Denzel Washington, ca de obicei e fenomenal, unul dintre actorii mei preferați )
- Taken
- Perfect sense(film care intrigă, la fel ca și My sisters keeper, abordează teme bune)
- My sisters keeper
- Melancholia(mi-a plăcut cum e filmat, parcă pe bucăți)
- Dream house(olecuță de horror))
- The way back ( am rămas uimită să îl văd pe actorul român, Dragoș Bucur în film, tema istorică)
- Like crazy(o poveste de dragoste studențească)))
- Unfaithful(tema e bună)
- All good things
- Blue valentine(nu prea mi-a plăcut, dar mulți îl recomandă, mai știi...poate vă place )

- A dangerous method(mi-a plăcut cum a jucat Keira Knightley)
- The reader(aici imi place cum a jucat Kate Winslet)
- The other woman(Natalie Portman a jucat foarte natural)

Bye 2011

2011-12-31T20:25:00.000+02:00

Nu pot să-mi explic când a trecut și anul acesta, 2011 devine o amintire...parcă mai ieri urlam pe o stradă din Chișinău- Doamne, de ce eu??? Au trecut 8 luni, dar amintirea e încă vie...durerea se simte, timpul nu a reușit să o cicatrizeze...
De ce am început atât de trist? Fiindcă moartea tatei a fost evenimentul care m-a zdruncinat în acest an, a fost cea mai dură lovitură de la viață. Știu, vor mai urma, dar până ce rămâne dificil și dureros.
Am reușit în acest an să îmi fac un nume în jurnalism, e un început anevoios, am urcat o singură treaptă abia. Urc încet, dar sigur! Ieșită cu greu din anonimat, încerc să fac jurnalism de calitate.
Nu am reușit să lucrez în domeniul pe care îl studiez, dar am răbdare. Știu, e greu. Totuși, muncesc, am un salariu ok și la moment pot să spun că sunt împlinită la capitolul acesta. Nu cerșesc banii nimănui.
Niciodată nu m-am gândit că la 21 de ani mă voi împărți între lucru, universitate, voluntariat, prieteni... și că nu îmi va rămâne timp pentru mine. Viața e plină de surprize.
Mă bucur când mama spune- tata ar fi fost mândru dacă era în viață... cred că mă vede de sus...
În decembrie am fost la un pas de a o pierde pe mama, nu am scris pe blog, eram prea disperată... Totuși, o am alături și sunt fericită! Începem să prețuim ce avem alături.
Nu am reușit să îmi găsesc un suflet pereche, după mai multe încercări de a avea o relație cât de cât normală, am ajuns la 31 decembrie singură. Mai nou, a apărut în viața mea un bărbat care îmi place enorm, dar care e căsătorit și e mai mare cu vreo 20 de anișori )) despre asta povestesc altă dată ))
Dacă m-am schimbat în acest an? Mult, poate prea mult. Primele riduri în jurul ochilor, slăbit cu vreo 2 kg, un nou look. Sunt mai închisă acum cu cei străini, nu mai sar în ajutorul tuturor, ca mai apoi când eu am nevoie, să se întoarcă cu spatele... mai precaută, mai sigură în sine, mai puternică!
Despre toate trădările așa-zișilor prieteni nici nu mai vorbesc, nu merită. Chiar nu îmi pasă, am putere să le zâmbesc!
Bulgaria a fost pentru mine o nouă lume, o provocare care m-a dezamăgit, dar mi-a schimbat ideea asupra oamenilor, străinilor. Rămân a fi tareee ciudați bulgarii cu limba lor plină de consoane, cu mâncarea lor, cu gay și lesbiencele lor ))) Îmi doresc să mai călătoresc.
2011 a fost un an în care am plâns mult, nopți, zile, la ore, acasă, în parc, pe stradă, în biserică, alături de cineva, dar mai des singură... un an în care l-am urât pe D-zeu ca într-un final să înțeleg că greșesc și sa încep să îl iubesc mai mult, să cred, să sper, să mă rog mai des.
În încheiere, a fost un an plin de încercări, un an greu, dar care m-a făcut mai puternică.
Planuri pentru 2012 nu am, sunt acasă, am lipsit o lună și mi-a fost dor! Am preparat bucate gustoase, în casă e cald și predomină o atmosferă de sărbătoare!Îmi doresc doar sănătate celor dragi și mie, că restul vor veni și singure )
La mulți ani și sărbători fericite tuturor! :*

Bulgaria, part one )

2011-12-03T20:01:00.001+02:00

Știu că am promis că scriu despre experiența mea în Bulgaria, dar din mai multe motive, așa și nu am scris. În fine, am să încerc să nu plictisesc, dar să vă fac o imagine despre această țară, sau cel puțin, să vă povestesc primele impresii.
Drumul a fost îngrozitor de obositor, 20 de ore cu autocarul până în Sofia, ajunsă la ora 4, am fost nevoită să aștept până la 7, după care au urmat încă 3 ore până în orășelul în care a avut loc training-ul. Nu m-am așteptat să fie atât de greu, îmi venea să urlu )). Sofia e nice, deși am reușit să văd destul de puține locuri din oraș, Varna totuși, mi-a părut mai mișto. Am ajuns în Sofia noaptea și mi-a părut un oraș curat, dimineața însă mi-am schimbat părerea. E un oraș industrial, cu multe bănci, clădiri de îți amețesc ochii, mult prea multe cazinouri(bulgarii au bani și nu au ce face cu ei!), străzi fără gropi(fac comparație cu Chișinău) și fără câini vagabonzi! În fine, eu nu am vizitat alte orașe europene, așa că cred că nu pot să fac o apreciere corectă.
Primul lucru care am vrut să îl fac a fost să schimb bani, la ei 1 leva= 8 lei de-ai noștri. Al doilea- să mănânc, dar cu regret nu am găsit un local pentru nefumători, fiindcă la ei TOȚI fumează!! Și în Chișinău vezi fete fumând, dar la ei tata împreună cu fiica fumează, e ceva de groază, nu mi-a plăcut deloc lucrul acesta. După 20 de ore de mers în autocar, obosită, enervată, deja flămândă, în plus fumul din local... la un moment dat nu puteam respira, amețeam. Am căutat cu disperare un local pentru nefumători, deși din start organizatorii ne-au spus că la ei toți fumează și că nu am să găsesc așa ceva.))
Ah, am uitat să vă spun că am mers 3 persoane- eu, o domnișoară și un băiat(numele nu cred că contează). Mă bucur că nu m-au trimis singură, precis îmi ieșeam din minți dacă mă trimiteam singură. Cum am ajuns în Sofia, i-am sunat pe organizatori, ne-am înțeles din Moldova că ei au să ne ajute. Eu aveam mari așteptări, dar m-am dezamăgit... Au venit 2 băieți și 2 fete, strigând în gura mare în gară- Moldova, Moldova, unde sunteți! Deși în gară erau doar persoane în vârstă și nu era greu să ne găsească... Ei erau beți și drogați. Au făcut un circ gratis în gară....offf/...Welcome to Bulgaria)) După 5 minute de discuții pe băiatul din Moldova l-au făcut gay, iar pe domnișoară maimuță, eu am avut noroc, nu mi-au zis nimic aiurea ))) Au fumat droguri în localul în care ne-am dus să mâncăm, ne-au propus și nouă, iar când i-am refuzat au zis că suntem stranii))
To be continued, în viitorul post)

Muzica

2011-10-27T14:34:00.000+03:00

Am primit o leapșă de la Iulia, dar fiind implicată în tot felul de proiecte, nebunii, nu am avut timp pentru. Acum că am ceva timp liber, mi-am onorat invitația de a răspunde. Leapșa e despre muzică. Ador muzica, muzica bună, care îmi face sufletul să cânte și îmi creează dispoziție. ;)
1. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care nu îţi vine să crezi că ţi-a plăcut când erai mai tânăr.
Eram pur și simplu înnebunită după formația Andre, piesa Moșul era preferată, ba chiar le imitam cu o prietenă. Eu eram bruneta din Andre. :DD
2. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care o / îl urai în tinereţe şi pe care acum o / îl adori.
Hmmm, Michael Jackson, nu-l suportam.
3. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care a trecut testul timpului, care îţi place de la început şi până acum.
Aerosmith, The Beatles ș.a.
4. Numeşte un cântec căruia nu-i poţi rezista şi te apucă bâţâiala sau datul din picioare.
Trance-ul, aici aș numi o mulțime!
6. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ de care eşti atât de sătul/ă încât îţi doreşti să nu mai auzi în veci de ea/el
Offf, sunt multe, chiar prea multe!
7.Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră şi tu nu-l poţi suferi.
Manele, nu le pot asculta nici 30 de secunde.
8. Cântecul sau formaţia preferată în secunda asta.
De câteva zile mi-a intrat în cap asta

Visele devin realitate

2011-10-18T23:55:00.000+03:00

Cred că D-zeu există și că fiece om are un înger păzitor, și mai cred că orice muncă într-un final este răsplătită. După o lungă și dură luptă a revenit liniștea în suflețelul meu.
Vara acesta nu am avut vacanță, deși mi-am dorit-o extrem de mult, am muncit ca un ogar. În plus, o dată cu venirea toamnei m-am implicat într-un proiect, care la prima vedere îmi părea doar un plus în cv-ul meu.
În proiectul în care m-am implicat am muncit din greu, de dimineață până apunea soarele la redacție apoi teren, apoi iar redacție, iar pe teren... și tot așa...Fiece zi era la fel. Mi-am schimbat radical modul de viață, dorm doar câteva ore, muncesc și sper. În pen-ultima zi de proiect, când deja făceam totalurile, am fost telefonată și anunțată că oamenii care muncesc sunt apreciați și că visele devin realitate, am fost selectată pentru un training în Bulgaria. Este vorba de un training internațional, vor fi participanți din mai multe state, vom face un schimb de experiență.
Timp de 10 zile voi fi cel mai fericit dintre pământeni. De fapt, deja sunt foarte fericită, nu merg, dar zbor!!! Am meritat această șansă, îi mulțumesc Domnului și îngerului meu păzitor(adica tăticul meu), care veghează asupra mea mereu! După atâtea lacrimi a venit și soarele pe strada mea, acum simt că toate lucrurile în viața mea încep să se aranjeze așa cum îmi doream mereu. Încet, pas cu pas. Tata ar fi fost mândru de mine, sunt sigură.
Cu mai multe detalii, impresii, fotografii am să revin peste câteva săptămâni.
p.s. Aștept cu mare nerăbdare, număr zilele :))
p.s.2 Mulțumesc din suflet tuturor celor care mă susțin, deși nu m-au văzut niciodată în realitate, pentru mine înseamnă mult :*

Nu are nici un gust

2011-10-13T22:07:00.000+03:00

Toamna asta a venit în zadar, e iarăși pustie și rece. Sau sufletul meu s-a transformat într-un gol imens. Ori, concentrată pe principiu că trebuie să îmi fac un nume și să muncesc m-am pierdut în drumul meu.
Mi-e dor de tata. În fiece zi.
M-am săturat să văd oameni falși, în interviurile pe care le am săptămânal, în cercul de "prieteni". Fiecare face doar lucruri care i-ar aduce un folos propriei persoane, nimănui nu-i pasă că mie îmi este greu.
Uneori regret că m-am născut în lumea asta, în țara asta și că văd în fiece dimineață aceiași draperie cafenie.
Nu văd un viitor al culturii în țara noastră, deși muncesc cu scopul de a dezvolta această ramură.
Mi-aș dori să mă îndrăgostesc. Mi--e dor de o discuție cu un bărbat deștept. Plictisită de priviri cu interese...
Nu am nimic, decât speranța că părinții mei sunt mândri de mine. sunt singură. toamna asta nu are nici un gust.

Cum e cu străinii.

2011-10-06T21:15:00.001+03:00

Am absentat destul de mult pe blog, nu că s-a întâmplat ceva bun în viața mea, doar că mereu amân și las pe mâine și... așa rămâne. Din nou m-am implicat în mai multe proiecte și nu am timp pentru mine.

Dar nu despre asta vreau să vă spun, să nu vă plictisiți citind viața mea de jurnalistă :))

Zilele trecute intru într-un magazin ce se află aproape de Universitatea de Medicină. Aceasta cred că este universitatea care are cei mai mulți studenți străini. În fine, când am intrat, în magazin erau 2 băieți și o fată din Turcia. De cum am făcut primul pas în magazin, unul dintre cei doi băieți a spus ceva în limba turcă, cred și a zâmbit, celălalt și-a încruntat fruntea și a zis și el ceva în limba asta a lor. Eu acolo mă simțeam așa de prost, mă uitam când la unul, când la celălalt, așteptând o traducere :DD. Îmi dădeam seama că vorbesc despre mine, dar dacă e de bine sau rău așa și nu am înțeles până la urmă :).

Într-un final, fata care era cu ei a zis ceva cu voce tare și au ieșit. Vânzătoarea a zis să nu atrag atenția, de-alde ei vin în fiece zi în magazin, ea s-a obișnuit deja. Mă simt aiurea când nu înțeleg despre ce vorbesc oamenii din jurul meu. Tare-s ciudați turcii ăștia.

:)))

Nunta anului.

2011-09-16T21:10:00.000+03:00

De-acord că e nunta anului, la câți bani sau investit! Dar nu la asta vreau să mă refer.
Hai să vă zic opinia mea despre miri. Ea- Sara Manahimova, sau Jasmin... mă rog... trăiește în Rusia, jumătate din invitați sunt de acolo... și cu asta punct. no comment :))
Am avut ocazia să fac cunoștință cu Ilan Shor cu jumătate de an în urmă, la un meci de fotbal. Nu mă întrebați amănunte că nu spun, a fost total întâmplător. De fapt, atunci nu știam cine e el. Mai apoi am aflat dintr-o revistă și am zis- WAW! :)
Pot să zic că mie mi-a părut un om cu suflet bun, deși e milionar sau miliardar nu e mândru. A vorbit cu mine de la egal, fără a-și arăta superioritatea. Mi-a plăcut ca bărbat, în plus e glumeț și nu te plictisești în compania lui. Când am auzit că se căsătorește, m-am bucurat sincer p.u el, e un om chiar simplu și bun. Deși vorbește mai mult limba rusă, mie mi-a răspuns în română, respect ;).
p.s. 1 Nu cred că acest mariaj o să dureze mult... my opinion ;)
p.s. 2 Mai multe informații despre nuntă găsiți aici, aici și aici.

Filme p.u weekend

2011-09-04T14:30:00.000+03:00

Nu știu cum voi dar eu când vine duminica vreau un film bun. După o săptămână încărcată și plină de probleme, nu vreau altceva decât să stau relaxată în pat, ceva pop-corn și, desigur- movieee! În continuare, vreau să dau o listă de filme pe care le-am privit deja și mi-au plăcut. Poate sunteți în căutare de ceva relaxare :))
1. Dacă ești în căutare de romantism atunci poți să privești:
- Toamna la New York - Sweet November - The Notebook
- 500 days of summer - Elegy - Closer

- P.S. I love you - A walk to remember

- Water for elephants

2. Îmi plac mult comediile :

- Life as we know it - Leap Year - It's complicated

- My sassy girl - Just go with it

- The ugly truth - Did you hear about Morgans

3. În același timp, mă atrag filmele de acțiune:

- Man on fire - The next three days - Unknown

4. O altă categorie sunt filmele biografice:

- Coco before Chanel - La vie en rose - Black swan

5. Filme relaxante(nu pot să le atribui o singură categorie) :

- Vicky, Cristina, Barcelona - Eat, pray, love - Tourist

- Sex & the city - Desperate Housewives (toate sezoanele :))

- The lake house

Vizionare plăcută, sper că am fost de ajutor ;) :)

p.s. 1 dacă aveți ceva recomandări, nu vă jenați ;) sunt un mare fan al filmelor! :)

p.s. 2 Acum mă grăbesc să mă fac comodă în pat și să privesc: The tree of life :)

You must be strong.

2011-08-30T20:32:00.003+03:00

Foarte mulți îmi zic că sunt puternică, deși eu îi contrazic mereu. Hai să vă povestesc ce mi s-a întâmplat astăzi, cred că mulți își vor schimba opinia... Din nou microbuzul :). După o zi plină de evenimente plăcute și vesele, mă îndreptam spre stația de unde iau microbuzul spre sat. Totul bine și frumos, eu cu un zâmbet mare pe față! Mai aveam vreo 10 pași și ajungeam când i-am văzut... Era fostul meu prieten și viitoarea lui soție. Mi-a pierit în 2 secunde bucuria. Ce credeți că am făcut? Imediat m-am întors și am trecut pe partea cealaltă a străzii. Am stat ca o toantă 1 oră, așteptând microbuzul să plece în sat.
Nu am putut să îi privesc împreună, pur și simplu mi-e jignitor.... Nu mai am sentimente față de el, și chiar de s-ar întoarce înapoi nu l-aș accepta. Doar că sunt slabă. Mai bine spus devin slabă o dată ce mă îndrăgostesc, mă dedic cu suflet unei relații și mai apoi mă dezamăgesc și sufăr. Rămâne o rană adâncă care nu se mai cicatrizează.
Nu pot schimba asta la mine. Cu nici un fost iubit nu am rămas simpli prieteni, deși mulți au insistat. Eu nu pot fi prietenă cu persoana ce am iubit-o. E peste puterile mele să îi privesc sărutându-se, și să-i privesc ținându-se de mână mi-ar fi greu. Am un mare defect- pun mult suflet într-o relație, iar mai apoi sufăr ca o proastă.
Azi am încercat să trec peste și să mă urc, dar nu am găsit putere. O parte din mine îmi spunea: "Du-te și zâmbește, arată-i că îți e bine și fără el! Nu fi proastă, du-te! Doar totul s-a sfârșit cu un an în urmă." Cealaltă parte îmi zicea: "Nu ai să poți rezista, e prea dureros p.u tine. Nici vorbă să te urci, stai pe loc!" Îmi vine să mă plesnesc! :) Unde e Mary cea puternică?
Nu pot să îmi explic această stare, așa îmi caracterul, idee nu am.... m-am simțit ca o toantă, de ce oare e atât de greu, și cum unii rămân prieteni? Cum dispar acele sentimente de iubire?
Sunt slabă. Și îmi pare rău foarte rău că sunt așa...

20. mult sau puțin?

2011-08-27T23:17:00.001+03:00

Aveam 1 anișor și 2 luni când cică am scăpat de sub jugul rusesc și am devenit o țară independentă- Republica Moldova. Eram prea mică atunci ca să înțeleg acea schimbare, dar de la părinți am înțeles că a avut atât aspecte pozitive cât și negative.Totuși, a fost un pas foarte important și decisiv. Acum, după 20 de ani de independență, poate cineva spune că suntem cu adevărat independenți? Asta nu e Moldova care și-au dorit-o buneii, părinții pentru noi, nu e țara care mi-o doresc. O spun cu regret, nu am careva pretenții...

- îmi doresc o țară, în care oamenii să respecte limba de stat și valorile naționale

- o țară, în care să nu mai aud atât de multe rusisme ci să vorbim corect- românește

- o țară cu drumuri asfaltate

- o țară cu ramuri dezvoltate și productive

- un popor unit care are locuri de muncă acasă și nu mai e nevoit să plece în alte țări

- o țară care are un președinte demn și corect, și care face ceva pentru viitorul țării, și nu doar "adună" bani

- o țară cu femei nu doar frumoase dar și DEȘTEPTE(cam ducem lipsă)

Mi-aș dori să pot spune fără a-mi fi frică și cu mândrie - sunt din Republica Moldova!

Să nu credeți că am să dau toată vina asupra conducerii de 2 bani, și societatea are vina sa... schimbarea pornește de la noi!

Totuși, îmi ești dragă Moldovă, ești al naibii de frumoasă și interesantă.... dar mai ai încă MULT de crescut și maturizat :)) La mulți ani, Moldova!

Tu ca cine ești?

2011-08-22T19:55:00.000+03:00

- Mergi la concert pe 27 august?
- Nu, vreau să privesc un film.
- Cum nu? Toată lumea merge, dar tu nu?
Da, unii NU se supun conceptului de "turmă".
Aud dese ori cuvinte de genul: "Stai normal și nu te întoarce, nu râde prea tare, nu vorbi prea tare... că se uită LUMEA la noi, fii și tu ca toată lumea" . Și care e problema- poftim, admirați-mă, nu sunt ca voi, sunt un pic mai deosebită... De ce mereu trebuie să fii ca toți ceilalți? De unde a apărut ideea asta?
Trebuie să trăiești cu frica- să nu fac ceva că e posibil să se uite lumea la mine... ei și ce dacă se uită, și care e problema dacă ei în sinea lor mă vor considera un pic nebună? My life- my rules!
Unii toată viața trăiesc cu regula asta stupidă- să nu care cumva să facă ceva ce nu face lumea,nici într-un caz nu trebuie să te deosebești!
...stai normal, ca toți copii, nu râde că te aude lumea, nu ieși cu X că lumea zice că e băiat rău, nu te îmbrăca cu fusta asta că o să zică iar LUMEA ceia ceva, nu te îmbrăca așa că lumea nu poartă așa ceva..
Dacă ai să te deosebești de ceilalți ce va fi, nu va mai răsări soarele? De ce e așa iubit termenul de "turmă"? Nu care cumva să fii puțin mai deosebit, e păcat mareee, va cădea un meteorit peste Moldova...
Știți ce, eu mai mare aiureală nu am auzit! Mulți ani la rând m-am certat cu mama din cauza LUMII ăsteia, dar acum pot spune relaxată(de fapt, de mulți ani o spun) eu nu sunt ca toată lumea, eu nu am frică de ce o să zică lumea dacă am să râd prea tare, eu nu mă îmbrac ca toată lumea și mie puțin îmi pasă de părerea LUMII!
Chiar că e un stereotip prostesc și plictisitor...Fii tu însuți, și încetează să fii CA TOATĂ LUMEA.
p.s. astăzi mi-am ieșit din fire când o cunoscută s-a mirat că nu merg ca toată lumea la concert...de aici și ideea p.u post ;)

Aparențe

2011-08-18T22:39:00.006+03:00

Azi mi s-a întâmplat un lucru tare ciudat. Cu un an în urmă am trecut printr-o întâmplare penibilă. Fiind în microbuz, cu prietenul meu de atunci, am fost "atacați verbal" de un individ total necunoscut mie, dar cunoscut lui. De fapt, eu am fost ținta centrală, am fost jignită fără nici un motiv iar prietenul meu nu a fost în stare să îi dea două în bot, idiotul! Mai apoi am aflat că îi era frică, după acest incident am rupt orice legătură cu el. Am trecut eu peste acea întâmplare foarte neplăcut, practic am uitat.
Azi ascultam ceva muzică relaxantă în microbuz și așteptam să se ocupe toate locurile ca să vin acasă. Totul era plictisitor. Până s-a urcat el. S-a așezat pe scaunul de alături, deși erau multe locuri libere. M-a privit lung, mai apoi s-a rușinat. La început nu îmi dădeam seama de unde îl cunosc. Mai apoi mi-am amintit și m-am ridicat cu scopul ca să îmi schimb locul. M-a rugat să rămân.
Așa am început să discut cu persoana ce cândva eram în stare să o ucid. Și-a cerut iertare pentru acel incident de vreo 6 ori, deși a spus că nu are scuze pentru ceea ce a făcut. Privindu-l atent am trecut peste supărare și am observat cât de bine arată pentru 35 de ani, arată de 27! E căsătorit dar căsătoria lor s-a consumat demult. Trăiesc doar de dragul copilului.
Îmi era imposibil să îmi dezlipesc privirea de la ochii lui. Nu am mai văzut niciodată așa ochi verzi!!! Mari, pătrunzători, de un verde aproape ireal. Și tenul- mai frumos ca al unei domnișoare- puțin bronzat și curat. Îmbrăcat aproape la "patru ace", venea de la serviciu. Cred că e genul de bărbat care are grijă de felul în care se îmbracă. Un bărbat aproape ideal p.u mine- înalt, deștept, mmm :))
Am vorbit în jur de 2 ore cu el, dar nici nu am observat când a zburat timpul. Ciudat, am găsit multe teme comune de discuție. Ba chiar mi-a fost vesel! Niciodată nu m-am gândit că voi vorbi vreodată cu el, îl credeam un idiot. Pe parcursul discuției am aflat cauza purtării lui de atunci- prietenul meu, nenorocitul cela. Au avut careva certuri în trecut, în plus el băuse cam peste măsură în seara aceea și nu și-a putut stăpâni gura. Atunci îl credeam un tont. Dar aparențele înșeală uneori. Am aflat că a rămas fără tată la vârsta de 17 ani, brusc am trecut la discuții personale și calde. Nu e absolut deloc prost, a absolvit dreptul și lucrează la serviciul de informații secrete.
Trebuie să recunosc că mi-a părut foarte rău când am ajuns în sat, așa un bărbat deștept nu am întâlnit demult.
Mi-a cerut numărul de telefon și m-a întrebat dacă ar fi posibil să continuăm discuția la o cafea în oraș. Am refuzat. Totuși, e bărbat căsătorit. Nu vreau să mă îndrăgostesc. Nici el nu a insistat. A spus că mă înțelege și că regretă foarte mult că deși suntem dintr-un sat, nu ne-am întâlnit niciodată până acum. Și-a cerut încă o dată scuze pentru incidentul de atunci, mi-a sărutat mâna și a plecat. Eu am rămas ca năucă. Încă nu pot să îmi revin. Eh, viața asta...

Momente jenante

2011-08-16T22:39:00.004+03:00

Da, da ați înțeles corect- am avut unele momente în viață de care nu mă prea mândresc :))
So, let's have fun :DD
1. Am căzut în plină stradă, îmi amintesc și acum- îmi era foarte somn de abia îmi mișcam gambele :). Nu știu de ce m-am împiedicat dar știu sigur că am căzut lată și îmi era lene să mă ridic... eram prin regiunea Buiucani :))
2. Sunt cam pofticioasă de felul meu și uneori nu mă abțin... Mergând într-o zi în drum spre casă am văzut cireșe într-o ogradă și am vrut să gust câteva. Doar ca erau cam departe iar gardul din sârmă. Consecința? Pantalonii mei stil sport au suferit o intervenție asupra stilului și au devenit gen cowboy.
3.Îmi trebuia într-o zi să ajung cât mai repede posibil în oraș, aveam o întâlnire cu un băiat tare mișto. M-am aranjat în ziua ceia vreo 2 ore. Tot perfect până am ajuns aproape de locul unde mă urc în microbus p.u a ajunge în oraș. Trece un "Schumacher" tareee grăbit și ce credeți că face? Mă udă din cap până în picioare!!( uitasem sa spun ca plouase in timpul noptii) Și nu era destul că m-am făcut de râs, am mai zis și una de mamă și tată și tot neamul :DD. Nu m-am uitat cine era în jurul meu :) și am avut marele "noroc" să fie fosta mea profesoară de română. Am participat al olimpiada de romana in clasa a 9 :DD Nu va pot reda ce față a făcut. Nu am ajuns în oraș în ziua aceea.
4. Vorbeam în microbus cu câteva colege de grupă despre un profesor cu care avusem oră, vă dați seama că nu de bine :). După ce l-am criticat "la greu" întorc întâmplător capul și îmi dau seama că în tot acest timp a fost în spatele nostru... și a auzit toată discuția. M-a lăsat cu restanță :D
5. Am fost anunțată de colege că în ultimul moment că ne ducem cu grupa la o expoziție de artă. Eram în oraș și din cauza zgomotului nu am înțeles prea bine. Ce am reușit să deslușesc e faptul că lucrările ce vor fi prezentate aparțin soțului unei profesoare de-a noastră. În acel moment eram cu un coleg, ne-am gândit noi așa: "Dacă e expoziție hai să cumpărăm un buchet de flori, să facem impresie bună soțului profei. " Zis și făcut, am întârziat puțin dar nu asta conta- eram așa mândri, numai noi cu flori... Am felicitat-o pe profă, i-am dorit soțului ei cât mai multă inspirație pentru a crea cât mai multe picturi. Ea ne-a mulțumit, tot bine și frumos. Am plecat după 10 minute că trebuia să mai ajung în altă parte în acea zi. Abia a doua zi mi-am dat seama ce prostie am făcut. Expoziția era în memoriam :((( Am absentat de la orele ei, și eu și colegul, o lună de zile :)). Și acum îmi e foarte rușine, de câte ori o văd pe coridor îmi vine să îmi dau o palmă. Nu îmi dau seama cum am putut să fac așa ceva. De atunci niciodată nu mă duc la vreun eveniment fără a mă informa :))

Rain over me

Bucurii mici.

2011-08-13T21:59:00.001+03:00

Am început să mă bucur de momente mici, simple dar care îmi aduc multă, multă fericire. Concentrată pe lucrul meu sau mai bine zis pe "mania" de a face bani, am uitat de mine. De 2 luni de zile nu mai știu nimic altceva decât știri, știri și iar știri... Viața mea s-a transformat într-o emisiune TV cu un subiect tare plicticos.
Săptămâna asta mi-am dat seama că m-am pierdut, nu mai sunt eu... Serviciul a devenit tot universul meu...și atât.
Oare asta mi-am dorit eu? Bani? și atât? că nimic nu mai am...cu prietenii vechi nu am timp să mă văd iar aici noi prieteni nu mi-am făcut.
Nu, nu asta mi-am dorit, eu vreau să simt că trăiesc! Să râd cu prietenii mei până mă doare burta, să cântăm pe străzi în timp ce tot orașul doarme :))))
E frumoasă tv dar nu e pentru mine. De fapt, nu acum, e prea devreme pentru un serviciu care îmi acaparează tot timpul.
Zilele astea mi-am luat liber, am recuperat toate zilele de chin :). Am găsit fericire în simplele/banalele discuții cu mama sau cu prietenele, în filmul pe care de 2 săptămâni tot încerc să îl privesc dar adorm mereu după 5 minute, în lectură, în plimbările în aer liber, în înghețata cu ciocolată ce am savurat-o azi :))
Sunt lucruri simple dar care mi-au adus atâta bucurie cât nu mi-a adus în 2 luni tv.
I-au și eu o vacanță, cred că merit.
voi ce faceți în vacanță, pe unde vă odihniți? ;) :*

Câteva lucruri despre angajare

2011-08-04T13:42:00.002+03:00

Mai nou, sunt şi eu încadrată în câmpul muncii :) şi vreau să menţionez ce am observat eu, aşa...câte ceva...sunt abia la început :)

1. Colegii nu te vor primi cu "braţele deschise" fiindcă ai venit cică să le iei locul şi într-un fel acum sunteţi concurenţi şi oricât de bine nu ai lucra, ei mereu vor găsi un motiv ca să îţi menţioneze că tu eşti nou şi eşti mai prejos.

2. Şefii mereu au dreptate şi chiar dacă nu au dreptate tu trebuie să taci şi să fii de acord cu ce zic ei...în gând poţi să îi faci cu ou şi cu oţet :D

3. Să nu arăţi niciodată că îţi este greu, trebuie să te prefaci că te-ai integrat şi că totul e ok.

4. Nu te certa cu colegii, aceştia pot să influenţeze opinia altora despre tine...şi nu spre bine dar desigur că spre rău.

5. Nu te certa cu şefii, chiar dacă simţi că ai dreptate 1000 %, asta o să îţi influenţeze salariul.

6. Nu crea istorioare amoroase la serviciu :DD

7. Ai puţine şanse să îţi faci prieteni la locul de muncă, nu uita: sunteţi concurenţi!

8. La serviciu ai mult mai multe şanse să îţi faci duşmani :(

9. Dacă te-ai decis să te angajezi înarmează-te cu multă, MULTĂ...... răbdare! :)

Dependentă...

2011-07-27T14:29:00.000+03:00

Nu îmi imaginez viaţa mea fără televiziune. Aş asocia-o cu un drog, deşi nu am încercat nici un fel de drog şi nu ştiu cum e, dar zice lumea că crează dependenţă :). Viaţa de aici e foarte activă şi mereu plină de evenimente, fiecare secundă contează. Când eram telespectator, a lucra în televiziune mi se părea ceva uşor dar acum, după o lună de practică pot spune sigur -e dificil :). Aici nu observ cum trece timpul, o dată ce ai intrat uiţi ce s-a întâmplat ieri sau că te-ai certat cu X sau Y. Aici e o altă lume, o nouă viaţă.

Prima săptămână aveam impresia că sunt în junglă dar acum mă simt ca acasă!

Îmi place la nebunie TV şi nu îmi imaginez existenţa mea fără aceasta. Pe cât e de greu pe atât e de interesant!

Mi-am propus candidatura pentru a lucra aici, in cateva minute îmi aştept sentinţa. :)) Sper să fie una pozitivă!

...deja 3 luni...

2011-07-06T11:07:00.002+03:00

Au trecut 3 luni de la moartea tatei. Sunt 3 luni de cand ma simt singura si neajutorata.
Uneori am impresia ca toate se intampla cu altcineva si nu cu mine, ca intr-o zi am sa plec acasa si tata iar ma va astepta la poarta...
Mi-e dor, mi-e foarte DOR!
Mi-e dor de zambetul lui, de glumele care uneori ma suparau...
Au trecut 3 luni dar mie continau sa-mi fie foarte greu.
Sunt 2 saptamani de cand nu am fost la cimitir, cred ca s-au ofilit trandafirii...vineri am sa il vizitez...
Plang cu usurinta, niciodata nu m-am gandit ca sunt atat de plangacioasa... orice amintire imi umple ochii cu lacrimi...
Mi-e mult mai greu cand mama plange...
Cred ca abia acum, cand nu este langa mine, imi dau seama cat de mult il iubesc si cat de importanti sunt parintii.
M-a alintat mult prea mult si a m-a certat mult prea putin.
Ii invidiez pe toti, ca se pot bucura de sfatul unui tata...
Au trecut 3 luni dar eu am impresia ca ieri a fost inmormantarea...
Doamne, cat de mult imi lipseste! :((( ;(

Visul

Jurnalistă în devenire

2011-07-01T21:59:00.001+03:00

Știu că intrați pe aici ca să vedeți ce mai fac....și mulți poate vă dezamăgiți că nu prea scriu :(

Sinceră să fiu nu am timp, m-am dedicat nu 100 dar 1000 % domeniului ce îl studiez și pentru mine profesia a devenit primordială. Stadiul de practică îl fac la TV și sunt pur și simplu îndrăgostită, ador televiziunea!!! Îmi place tot ce fac aici, îmi plac oamenii care mă înconjoară și fac tot posibilul ca să rămân aici și după ce finisez practica. Pe cât e de interesantă această lume pe atât este și grea, ajung seara ca un zombi :DD

Sunt în jur de 400 de jurnaliști aici, mulți cu un nume deja în țară cât și peste hotare, fără experiență sunt doar eu, dar învăț ;). Prima zi am stat cu gura căscată :DD :P acum m-am obișnuit și pot să spun că m-am integrat deja, îi cunosc pe toți după nume, le știu istoria de viață(a unora), defectele. Am uitat să vă spun că trebuia să lucrez ca detectiv sau spion, am nevoie de câteva zile și îți spun foarteee multe despre o persoană :))

Îmi place foarte mult televiziunea și mă consider o norocoasă că m-au acceptat. De fapt aici nu primesc la practică că nu au timp de începători dar eu le-am plăcut :)

Nu am timp pentru mine, la pauza de masă abia reușesc să vorbesc cu mama. Am un nou mod de viață, noi cunoscuți, multe responsabilități și aproape deloc timp liber.

Devin om matur oare? :))

Guess ;)

2011-06-17T08:31:00.000+03:00

Alo!

2011-06-13T19:50:00.000+03:00

Mare nebuneală și telefonul mobil!

Înțeleg că trăim în era tehnologiilor moderne și că telefonul mobil ne ajută în multe situații dar nu exagerați oameni! Zilnic văd o mulțime de oameni cu telefonul mobil la ureche, atât bărbați, femei cât și copii, adolescenți. Merg pe stradă sau în transportul public și vorbesc TARE, își expun în mod direct problemele, fac scene de gelozie, crize, bârfesc, strigă, narează tot felul de povești... Există o dependență bolnavă de acest accesoriu. Pur și simplu nu se pot despărți de telefonul mobil și fac isterie dacă nu îl găsesc.

Nu credeți că pierdem din intimitate și am devenit prea dependenți de tehnologie? Aici intervine întrebarea- cum se descurcau înainte oamenii fără telefoane mobile? Nu ''s-au pierdut'', in plus erau mai punctuali și mai înțelegători.

Eu mă pot lipsi de telefonul mobil, dese ori îl arunc în geantă la silent, toți prietenii îmi fac morală și mă ceartă- "poți să ții telefonul lângă tine?!" Am uitat care este tonul, are luni bune de când e la silent. Mă irită tot felul de manele ce le aud în transportul public, stau și fac ochi mari la telefon de parcă îl văd pentru prima oară și nu răspund din prima, toți pasagerii trebuie să fie la curent cu cea mai nouă manea. Crazyyyyy!!!!!

Nu înțeleg de ce au nevoie copii de 8-10 ani de telefon mobil. Mari afaceriști, nici la ore nu pot fără telefon, probabil că trebuie să realizeze tranzacții bancare! Făcând o referire la colegii mei- ai impresia că sunt telefonați de careva ministru, în mijlocul orelor aleargă în coridor, fără nici o grijă că întrerup ora.

Cum/unde se tratează boala de a-ți cumpăra cel mai fițos telefon mobil? Am câteva prietene pe care aș dori să le ajut dar nu știu cum, sfaturi? :))

Telefonul mobil a devenit deja un moft și nu o NECESITATE.

thing called love

peste măsură...

2011-05-29T18:07:00.001+03:00

Mă conving zi de zi că trăim într-o țară fără viitor...Mă irită oamenii proști, peste măsură de proști dar care la momentul potrivit au știut să lingă bine și au ajuns să aibă un post bun și important în societate.
La căsătoria buneilor mei s-a greșit înregistrarea familiei, "o deșteaptă" a greșit o literă, o singură literă dar câtă diferență face litera asta! Buneii mei nu erau oameni cu "universitate", nu au observat atunci greșeala. Am trăit 18 ani cu familia greșită în toate actele, eu și ceilalți membri ai familiei noastre. Înainte nu se acorda mare atenție așa că am trăit bine, merci 18 ani, mă obișnuisem deși știam că familia nu este scrisă corect. Când am finisat a 12 am hotărât să schimbăm actele, măcar la facultate să fiu eu- cea reală :)
Ne-a costat foarteee mulți bani și nervi ca să schimbăm actele, începând cu certificatele de deces a buneilor și terminând cu buletinele noastre- totul a fost schimbat! M-au purtat pe drumuri o lună de zile, ba scrie una ba caută alta, ba du-te la secția aia.... totul am schimbat în afară de buletinul tatei, el nu a dorit, mereu amâna....
Când să înregistrez la primărie certificatul de deces, îmi scrie conform buletinului -greșit! Mare coincidență- era tocmai cea care cu mulți ani în urmă a greșit în certificatul de căsătorie a buneilor. Acum e bătrână dar încă lucrează, nu se satură de bani....
Îi explic situația și o rog să scrie corect familia, la care ea îmi începe cu motive cum că pe ea o controlează și că nu poate....eu m-am enervat și i-am zis- "bine că atunci ai putut să scrii greșit familia, de la tine totul a pornit, din cauza ta noi am avut probleme, ce, atunci nu te controla nimeni???" Nu a vrut să scrie corect familia, dacă e o babă proastă(eu respect oamenii în vârstă dar pe ea nu pot să o respect) și înfometată de bani, trebuia ea să îmi creeze iar probleme. Nu era vorba că nu putea ea nu dorea, ea aștepta bani, nu îi ajunge cât are....
Sunt 2 luni de când aiuresc pe la raion ca să schimb certificatul de deces. Am dat peste o grămada de cretini. Stau liniștiți, își beau cafeaua și nu se stresează absolut deloc că ție îți trebuie urgent ceva. Abia ieri am rezolvat problema.
Eu nu înțeleg un lucru- cine naiba îi angajează pe analfabeții ăștia, cretini care nu știu limba română și care au vânt în cap??? M-am săturat de sistemul ăsta putred și plin de oameni debili!!! Nu găsesc alt cuvânt. Eu am nevoie urgent de certificat, o întreb normal când o să fie gata iar ea îmi răspunde - "Eu am să mă gândesc dacă am să îl fac, vino după ora 13." Eu de la ora 7 păzeam ușa lor și trebuia să mai stau încă 5 ore, să îi dau timp ca să se gândească....Îmi venea să îi dau o geantă în cap, atât de tare mă enervează proștii, nu îi suport!!!! La ce naiba îi angajează, nu avem oameni normali în țara asta?
Și nu vorbesc doar de cazul meu, în fiece zi veneau o mulțime de oameni cu asemenea probleme!!! Ce vorbesc eu de 30 de ani în urmă dacă în 2011 încă nu cunosc unii limba română! Astea doar sunt acte importante nu cărți de jucat, la ce se gândesc oamenii care lucrează cu documentele??? Le crează satisfacție gândul că cineva o să își iasă din minți?
Cretini, m-am convins...
Îmi pare rău să spun dar regret că trăiesc în țara asta....
p.s. Furioasă :)
Drowing

prima leapșă :)

2011-05-16T14:01:00.003+03:00

Am lăsat la o parte lucrul p/u teză fiindcă mi-a plăcut o leapșă primăvăratică de la Colorbliss ;) so, let's start :)
Dacă aș fi fost:
....o lună aș fi fost Iunie fiindcă ador această lună, în primul rând- este luna în care m-am născut, în al doilea rând îmi place mult căldura ;)
....o zi a sǎptǎmânii- duminică fiindcă nu este de lucru :D
....o parte a zilei- noapteaaaa!! îmi place să hoinăresc pe străzi....noaptea au loc cele mai tari chefuri și petreceri și îmi mai place încă dintr-un motiv dar nu vă spun, o să vă dați seama și singuri :D
...un animal marin- delfin , îi ador
...un lichid- vinul roșu :)
....o pasǎre- păun, e atât de colorat!
....o plantǎ- trandafirul, mă reprezintă...ceva de genul pisica blândă zgârâie rău :D
...un fenomen meteo- ploaia, îmi place să alerg desculț prin ploaie
....un instrument muzical- pianul sau chitara, de mică mi-am dorit să cânt la instrumente muzicale dar din păcate nu am avut un centru în sat, poate că copiilor mei li se va transmite dragostea față de muzică :)
....un sunet- sunetul apei, al mării
....un cântec- hmm, îmi e greu să aleg poate Durand sau Firefly sau Berry ....sunt o mulțime care îmi plac nu mă pot decide :))
...o carte- aici iar îmi e greu....am citit atâtea....hm...cred că mă opresc la- O iubeam de Ana Gavalda
...un fel de mâncare- nu pot spune anume una, ceva dulce, mmm... :)
....o culoare- roșu, preferată
....o expresie a feţei- zâmbetul, îmi place să zâmbesc multttt :D
....un număr- 17, ziua de naștere :P
...o disciplină şcolară- mie mi-au plăcut aproape toate disciplinele , dar mă opresc la limba engleză, imi plac limbile străine
m-aș bucura dacă ați prelua leapșa, eu cu mareee plăcere voi comenta ;)

Frică

2011-05-12T17:16:00.000+03:00

Niciodată nu mi-au plăcut subiectele legate de moarte, într-un anumit fel le evitam și mă eschivam de la orice întrebare legată de așa-zisa viață de dincolo. De când s-a dus tata mi-e frică. Să nu mă înțelegeți greșit, nu mi-e frică că am să mor și că corpul meu o să ajungă hrană viermilor, mi-e frică să nu-mi pierd persoanele apropiate. Aici mă refer în primul rând la mama, mi-e foarte frică să nu se întâmple ceva cu mama...știu că sunt departe de a fi cea mai exemplară/ascultătoare fiică dar nu cred că merit să îmi pierd părinții la o vârstă atât de fragedă. Mi-e frică să nu-mi pierd puținii prieteni ce îi am și alături de care sunt veselă, care mă susțin și văd în mine lucruri ce eu nu le observ. Uneori, când ne strângem o gașcă de prieteni stau și îi privesc atent pe fiecare parcă de frica că mâine nu am să mai am această ocazie....și de frica că cu anii aș putea uita chipul, zâmbetul, mimica, culoarea ochilor....
E dureros să pierzi un om drag, nu există ceva mai dureros, nu există!
Tata, cât de mult îmi doresc măcar pentru 5 minute să îl văd, să îl cuprind, să îi spun cât de mult îl iubesc/mi-e dor/îmi lipsește și cât e de pustie viața mea fără...tata....și cât de mult îmi doresc ca să îmi cer iertare p/u greșelile din trecut..... e destul să spun cuvântul tata că ochii mei se umplu cu lacrimi. Nu obișnuiesc să plâng ba din contra dar când vine vorba de tata fără ca să vreau plâng.
După moartea tatei nu mai cred în D-zeu și nici ca cum nu îmi pot recăpăta dorința de a-mi spune rugăciunea înainte de culcare, nu mai trec după ore să aprind o lumânare la biserică. Mi-a intrat în cap ideea că dacă D-zeu întradevăr exista îmi asculta rugămințile, doar nu am cerut imposibilul. Zic de multe ori să mă duc la un preot și să discut despre toate aceste lucruri doar că nici un preot nu îmi inspiră destulă încredere încât să îmi deschid sufletul.
Înainte credeam foarte mult în D-zeu și în viața de după moarte dar acum sunt foarte sceptică. Cine a demonstrat că există acest rai, unde sunt dovezile? Doar vorbe și presupuneri.
Mama spune că mă umplu de păcate cu așa gânduri.... cu câteva zile în urmă l-am visat pe tata, îl visez rar.....era atât de trist și avea privirea în pământ, de parcă s-ar simți vinovat de ceva...m-am trezit dimineața cu ochii în lacrimi ;((( îmi amintesc puține lucruri din acel vis :(

forget me

Hibernare :(

2011-05-10T08:46:00.003+03:00

Cât de mult urăsc zilele când sunt nevoită să stau în pat tremurând ca o frunză în vânt. Tușesc de se cutremură pereții. Ieri m-a sunat o prietenă și a crezut că a greșit numărul :D nu mi-a recunoscut glasul. Da, nu știu când naiba am răcit :((. Nici într-un caz nu mă duc la spital, nu cred în medicamente, doar în cazuri extreme, când văd că nimic din medicina naturală nu ajută :)). Cunosc multe persoane care numai li s-a rupt o unghie- la spital! Ce-i cu frica asta, le e frică de moarte? Oricum , mai devreme sau mai târziu cu toții vom muri, și atunci când îți va fi sortit să mori, nici cele mai costisitoare medicamente și nici cei mai super medici nu vor putea face nimic.
Nici ieri la paradă nu am ieșit :) stau ca un urs în bârlog, vreau afarăăăă!!!!!!!!!!!!!
Urăsc lămâia, nu îi suport acrimea, am impresia că camera se învârte :(
Iaca acum, unde îmi sunt prietenii ca să îmi facă un ceai? Toți își văd de viețile lor, nu au timp pentru un suflețel bolnav :( și când mă gândesc pe câți "i-am dădăcit" în asemenea stări și mereu așa fac- când răcesc eu TOȚI au probleme. Cred că organismul meu e puternic și în curând voi putea ieși în parc, vreau cu barca :))
O dimineață plăcută să aveți, cred că afară e frumos, la mine cu greu se văd razele soarelui ;)
between 2 fires
every other way

Men

2011-05-04T15:42:00.001+03:00

Mereu mi-au atras privirile bărbații în costum, adevărații bărbați! Cam rar ai ocazia să vezi așa ceva, toți acum s-au îmbolnăvit de virusul adidas :)) Deci, iată câteva fotografii cu bărbați care îmi plac tareeee :)), prin Chișinău nu cred că îi vom putea vedea vreodată :((
Enjoy! :D

1. Keanu Reeves e the best, preferatul meu :)

2. Jason Statham- privirea te arde :)

3. George Clooney- cel mai dorit burlac de la Hollywood! eh....

.
4. Bruce Willis- continuă să mă uimească, deși are o vârstă impunătoare....

5. Wentworth Miller- am privit Prison Break doar p.u el :)

Dacă dragoste nu e nimic nu e.

2011-04-21T12:41:00.002+03:00

Sunt invitată la o nuntă după sărbătorile de Paști de o fostă colegă de clasă. Am refuzat. Când eram eleve ne înțelegeam destul de bine și ea e una dintre puținii cu care păstrez legătura. Și atunci de ce am refuzat? Nu, nu e problema banilor la mijloc sau moartea tatei, m-a întristat răspunsul ei la 2 întrebări:
- Îl iubești?
- M-am obișnuit cu el.
- Te bate?
- .... (tăcere)
Totul mi-a fost clar. Nu am avut nevoie de mai multe explicații, e un mariaj din interes, el are bani, mașină și bla, bla ,bla. Mă dezgustă așa gen de alegeri în viață, nu înțeleg de ce procedează așa. E frumoasă, nu e proastă atunci ce naiba îți trebuie o asemenea căsătorie? L-am văzut zilele astea. Nu apreciez oamenii conform exteriorului dar el abia leagă 2 cuvinte, e așa de plictisitor și prost, plus lăudăros! Fuuuu :))
De ce unele femei sunt atât de slabe și acceptă o asemenea alegere, doar știu prea bine ce le așteaptă....și mai apoi le fac pe jertfele.....
Este o boală la moldovence, tareee multe visează să găsească un bărbat cu bani dar de sentimente, comportamentul lui nu mai contează. De ce nu aleg să facă singure acei bani și să fie independente, de ce iubesc atât de mult să fie sub papucul cuiva, e chiar atât de incitant să ai un bărbat care să te jignească/lovească/schimbe? Eu una nu văd plăcere în asta și nu aș accepta o asemenea căsătorie, eu pun preț pe sentimente, dacă dragoste și respect nu e atunci nimic nu e. Asta nu se numește viață, asta deja se numește robie.

p.s. Paște fericit tuturor!!!!! :*
la noi nu va avea nici un farmec fără tata.... ;((((((((

Un sfârșit poate însemna un nou început?

2011-04-17T20:28:00.000+03:00

Nu mă pot debarasa de sentimentul că nu există durere mai mare decât a mea...o fac pe victima....dar am impresia că în tot acest calvar eu port o mare vină....și nu sunt deloc inocentă...
Mi-e FOARTE greu să mă obișnuiesc cu gândul că nu îl voi mai vedea niciodată viu, că nu voi mai putea să îl îmbrățișez, nu ne vom mai certa, nu va mai face mișto pe seama mea :)), nu mă va mai trimite la găini știind prea bine că am frică de cucoș și știind că cucoșii noștri sunt al naibii de agresivi :))
Acasă este încă cafeaua ce o savura în fiece dimineață, patru perii p.u dinți(deși ar trebui să fie 3), nu pot schimba imaginea de pe desktop.....e o fotografie cu tata..........
Nu vă imaginați cât mi-e de greu când mă duc acasă.....casa îmi pare atât de mare și goală......vineri până la ora 5 am stat singură, ploua, era vânt și nici un program la tv, atât de multă singurătate.....tăcere.....durere și lacrimi.....
Tot ce mi-a rămas sunt amintiri, FOARTE multe amintiri ce nu le voi uita niciodată! Tata va rămâne mereu viu pentru mine, nu, nu-mi spuneți că a murit și nu se mai întoarce....e prea greu p.u mine, e mai greu decât credeam....
Nu vreau să devin obsedată și să o fac mereu pe victima....mama a pierdut-o pe bunica la 25 de ani iar pe tata la 57, cu mami viața a fost mai dură dar ea nu s-a dat bătută, mami luptă p/u mine! Asta trebuie să fac și eu, să lupt fiindcă un sfârșit poate însemna un nou început.....m-am maturizat cu 5 ani....... ;( deși îmi doresc să fiu din nou copil, e prea grea viața de matur...
Vreau să fac tot posibilul ca să obțin tot ce și-a dorit tata....el și-a dorit ca eu să ajung un Cineva și nu un Nimeni.....eu eram pe primul plan în viață.....p.u mine a jertfit multe și am să fac poate și imposibilul ca să fie mândru de mine!
Trebuie să termin cu brio universitatea, regret nespus că nu o să îi pot arăta diploma, știu cât de mult și-a dorit să mă vadă atunci când am să finisez studiile....părinții mei au pus atâtea speranțe în mine!
Am promis că cum încep să lucrez strâng bani și îi fac tatei monument, promit!
Viața continuă, cu o lacrimă în colțul ochiului, dar continuă!
...nu știu de unde am să găsesc putere..... ;((((
miss you

Cry...

2011-04-11T19:42:00.004+03:00

5 aprilie- cea mai groaznică zi din viața mea...zi pe care nu o voi uita niciodată...
La ora 11 am vorbit cu medicul și nu m-a bucurat prea tare, mi-a spus că în orice moment inima tatei ar putea ceda... După am hotărât să merg la Sihla ca să mă rog...în timp ce eu mă rugam inima lui a cedat totuși...ora 12:30....eram în biserică când m-au telefonat de la spital... mi-au zis că mâine putem să venim la morgă...
Atunci îmi doream să URLU!!! Am zis "Doamne, de ce îmi faci mie asta, DE CE??? Doar te-am implorat, ți-am spus că îți dau tot dar nu ai vrut să asculți rugămințile și lacrimile mele, TE URĂSC!!!!"
M-am așezat în mijlocul străzii și nu știam ce să fac....inițial vroiam să mă calce un automobil....
Dar mi-am revenit- m-am gândit la mama, să nu fi fost mama puneam capăt vieții mele de rahat...ciudat lucru dar toți prietenii mei erau în acel moment ocupați...D-zeu vroia ca eu să găsesc puterea în mine și să lupt singură, să învăț să mă descurc singură în viață....sunt deja mare, așa îmi zicea tata... ;((((((
M-am ridicat, mi-am șters lacrimile de pe obraji și am plecat acasă....
Am acoperit oglinda cu un prosop, i-am călcat cămașa preferată...
Am plâns foarte puțin... am fost tare p/u mama...Am fost peste tot- la morgă, la magazin p.u cumpărături, am participat la tot, nu știu de unde am găsit putere în mine...
L-am înmormântat vineri, de dimineață vomă, mai apoi urgența, calmante, mai apoi totul parcă e în ceață...nu îmi dădeam seama ce se întâmplă...de ce tata e în sicriu, DE CE??? De ce nu a spus nimic, de ce m-a lăsat???
Nu știu ce se întâmplă, parcă s-a rupt ceva în mine....ceva nu mai e la fel, ceva nu se leagă...
Nimic nu va mai fi la fel.
Doare, doare foarte mult lipsa lui...e cel mai dificil moment din viața mea- până în prezent...
Nimic și nimeni nu îmi va putea înlocui tatăl.
Uneori îi urăsc pe toți, am impresia că ei sunt vinovați de moartea tatei...
Nu îi doresc nimănui să treacă prin ce trec/am trecut eu, e enorm de greu și când spun asta nu exagerez deloc. Și nu-mi spuneți că viața continuă...e dureros, te simți atât de singur și neajutorat...chiar dacă tata era în sat și eu în oraș- eu mereu mă simțeam protejată dar acum parcă sunt a nimănui... :(((
Îi simt lipsa în fiecare zi, oră, îi voi simți lipsa toată viața!
Eu ce fac? Încerc să revin printre oameni, urmez un tratament f.f. costisitor, acum nu pot sta normal pe pat- injecții :((((( le urăsc! Totuși organismul meu nu e atât de puternic, are nevoie de un mic ajutor...neurologul s-a dovedit a fi fustangiu, mi-a făcut complemente :))
Mi-e atât de dor!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! De ce????? De ce eu????????
Am atât de multe întrebări care vor rămâne fără răspuns toată viața...
Sper că timpul mă va ajuta și va cicatriza rana din sufletul meu... ;((( cry..........
aveți grijă de cei dragi, spuneți-le în fiece zi că îi iubiți!
tata-timpuri noi

...

2011-04-03T21:14:00.000+03:00

Azi fără titlu. Mi-e greu și vreau să mor, vreau ca D-zeu să îmi ie-ie viața și să îl lase pe tata....e grav, azi mi-au permis să îl văd....nu vă pot exprima în cuvinte ce am simțit...să vezi omul pe care îl iubești, care ți-a purtat de grijă atâția ani și ți-a dat tot ce avea mai bun imobilizat la pat....fără cunoștință....foarte slăbit....i-am zis - tăticu, hai te rog să te faci bine și să vii acasă, dar el nu mă auzea....
noi am descoperit cancerul în metastază....e târziu....șanse sunt minime...azi mi-au cerut nr. de telefon.....eu continui să mă rog, știu că doar unul D-zeu hotărăște și are puterea de a mai face ceva....
viața mea nu m-ai are sens și nici culoare.....și nu am nici un chef să scriu pe blog....îmi pare rău că poate dezamăgesc și sunt unii care mă urmăresc....sper să mă înțelegeți.....nu cred că am să mai scriu pe blog, în curând am să șterg tot....
vă doresc tuturor mult succes și MULTĂ sănătate, fiindcă e foarte importantă!
și o mică rugăminte- dacă treceți pe la biserică să vă rugați p.u tăticul meu, se numește Mihai....
eu mai cred în minuni..... ;(((((((((((((

....viața își oprește cursul...

2011-03-25T15:31:00.002+02:00

Când realizezi că viața ta nu are sens? Că tot ce ai poți să pierzi într-un singur minut....că cei dragi nu sunt atât de puternici pe cât par și că de fapt viața ta nu e nici pe departe roz....
Încerc să fiu puternică p/u mama și pentru sora mea dar simt că nu îmi prea reușește....nu înțeleg de ce viața e atât de nedreaptă???? Medicii ne dau speranțe false....în curând îi vor face o operație....m-am dezis de pantofii mei din Germania, de geaca de piele, am să mă îmbrac cu ce am....cui nu-i place să nu se uite la mine.....în plus- nu am nici un motiv p.u care să mă aranjez.......
Casa noastră e pustie, eram obișnuită ca vinerea să mă întâmpine de la poartă....azi nu a ieșit nimeni....tata e în spital iar mama alături de el.....eu nu am avut puterea să mă duc, știu că am să plâng și nu vreau ca să mă vadă slabă....eu mereu am fost puternică.....
El mereu a fost puternic, niciodată nu a avut vreo boală iar acum....brusc....nici nu îmi vine să cred că e adevărat...
Medicii speră să nu fie cancer....și noi tot sperăm....și ne rugăm...

Nimeni nu poate spune încă dacă omul e un ceva, un nimic sau un tot.

2011-03-16T17:04:00.000+02:00

Goethe spunea: "Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de învins". Sunt atât de dificili specia aceasta numită- oameni, unii îmi crează impresia că nu au evoluat ci din contra, cu fiece zi decad tot mai mult și mai mult. Sunt înconjurată mereu de oameni, de fapt toți ne aflăm printre ei, nu am putea trăi unii fără alții, nu cred că aș putea suporta rolul de sihastru...e o soartă ce nu mi-aș dori-o. Despre oameni aș vrea să vorbesc, de fapt, despre unele categorii de oameni- care mă înconjoară zi de zi.
1. Oameni deschiși la suflet și la minte. Acești oameni te ajută fără a aștepta nimic în schimb, pe umărul lor poți plânge, ei mereu au un sfat și în același timp- te înțeleg în momentele în care nu vrei să vorbești cu nimeni. Ei pot să aibă doar invidie albă față de cineva și dacă spun o așa numită bârfă- e una constructivă și care conține adevăr. Poți să ai încredere în astfel de oameni și trebuie să îi mulțumești Domnului dacă îi ai alături fiindcă sunt pe cale de dispariție...am puțini oameni ca aceștia în jurul meu dar îi prețuiesc!
2. Oameni "negri". Aceștia te urăsc pentru simplul fapt că te-ai născut pe pământul acesta, ei și din aer caută să obțină profit și să se folosească atât cât au nevoie ca mai apoi să te arunce la gunoi. Ocupația lor preferată- bârfa negativă. Mereu invidiază pe cineva iar temele preferate de discuție sunt banii. Ei mereu se consideră trădați, dar de fapt ei îi trădează pe ceilalți. Eu îi ignor TOTAL și e destul să "mă atingă" cu un cuvânt că "mă aprind" :D
3. Oameni cu 2 fețe- aceștia au să îți spună că ești bun, deștept, frumos ca mai apoi, să nu reușească să facă 2 pași și să spună că ești prost/urât/pierdut. Așa gen de oameni îi recunosc cu mare ușurință, pe fruntea lor scrie statutul acesta de ratați și cretini. Nu discut cu așa gen de oameni!
4. Oameni falși. Nu i-am respectat niciodată și nu cred că am să îi pot respecta, dacă nu îți place X sau Y atunci de ce vorbești cu el??? Dacă nu îți place cum e îmbrăcată X atunci de ce îi spui că arată super mișto??? De unde se naște falsitatea asta? Oare nu e mai ușor să spui lucurilor pe nume, e atât de simplu să spui ceia ce gândești cu adevărat!
5. Oameni mincinoși- ei mint și în legătură cu ceia ce au mâncat dimineața, oameni pierduți...
Cam aceste genuri de people sunt în jurul meu, unii mai buni alții mai puțin buni... ar fi ideal ca să am alături doar oameni minunați/deștepți/înțelegători dar fără cretini nu i-aș prețui pe ceilalți și în plus viața ar fi prea ușoară și frumoasă :)
Cum să nu se găsească vreo idioată/toantă să îți strice dispoziția de dimineață și să îți ucidă până și ultimul nerv cu prostia lor? Trebuie, trebuie.... :)

Stop trying to change me!!!

2011-03-13T12:24:00.000+02:00

I know you've read
So many books
You keep a breast of all the things you think you should
You've got your own home grown philosophy
And it works for you
But please don't try to make it work for me

You have nothing to prove
But you’re trying much too hard
Stop trying to change me
I am what I am
No I don’t need you to save me
I am what I am

I don’t want you to show me
Because I stand where I stand
I just need you to know me
Just know who I am

Just know who I am...
Just know who I am...

I know you feel
You need to prove
That you are good at something
Everything you try to do
And people have on your every word
That you deliver
With conviction
Though they may just be absurd

Leave your armor behind
Free your vulnerable mind

Stop tryïng to change me
I am what I am
No I don’t need you to save me

I am what I am
I don’t want you to show me
Because I stand where I stand
I just need you to know me
Just know who I am

Just know who I am...
Just know who I am...

White night.

2011-03-10T21:00:00.000+02:00

Fii martorul celei mai tari nopți albe de sunet, dans și lumini- Orange Music White Night! Sâmbătă, 2 aprilie, cel mai spațios pavilion de la Moldexpo va găzdui evenimentul care este o premieră pentru Moldova. Dj care va crea atmosfera este Marco V. Prețul biletelor începe de la 150-450 lei.
Seara începe de la ora 21:00 -până la 05:00.
Informații suplimentare despre eveniment- 068500707.
So, cine merge? :) ;) let's whiteeee :D :P
Marco- Contour
Marco- Fantastic Damage

Happy Women's Day!

2011-03-08T17:11:00.004+02:00

Scumpelor și dragelor, fiți FEMEI! În fiece zi merităm să fim iubite/respectate și fericite, nu doar de 8 martie.
Eu felicit azi femeile care:
- sunt frumoase nu doar la chip dar și la suflet
- au puterea de a lupta p/u fericirea proprie
- nu permit nimănui să le înjosească
- au puterea de a se ridica și a pleca chiar dacă în suflet doare fiindcă știu că nu e nici un viitor alături de X sau Y
- nu fumează și nu înjură
- sunt gingașe, tandre, cu glas duios, piele catifelata, miscari gratioase, atingeri fine, priviri de neuitat...
- sunt puternice
- pot să își impună punctul de vedere
- nu trăiesc sub papucul cuiva
- sunt pur și simplu FEMEI
Iubiți și fiți iubite! :)

Omul- orchestră :))

2011-03-05T19:55:00.006+02:00

A lucrat printre criminali și hoți.
Acum își savurează mult iubita cafea acasă și așteaptă în fiecare lună, cu mare nerăbdare, pensia. :DD
Știu că și-a dorit un băiat, un urmaș care să-i poarte numele și să-i urmeze profesia dar D-zeu i-a mai dat o fată.
O fată care i-a moștenit caracterul și care îl iubește mult.
Ne certăm des dar facem pace după 5 minute.
Mi-a dat toată libertatea ce mi-am dorit-o și mă susține mereu.
Îmi spui des că sunt prea impulsivă/hotărâtă/ambițioasă dar știu că în adâncul sufletului ești fericit că nu sunt ca "toate celelalte."
E unicul bărbat din viața mea care îmi oferă protecția, grija, atenția de care am nevoie.
Are un simț al umorului FOARTE dezvoltat dar îl arată doar în familie, în public e un bărbat serios. :)
Cântă deși nu are talent în acest domeniu(doar în familie), e mereu la curent cu ce se petrece în țară, uneori am impresia că el trebuia să ajungă jurnalist și nu eu. :)
Nu te plictisește niciodată, e cel mai inventiv bărbat și cel mai vesel!
Sper că micile succese pe care le am să te facă să uiți nopțile de nesomn și să îți fie mai ușor să-mi ierți mofturile.....
Îmi place că mă alinți cu nume de băiat- Mărin :DD deși zic că mă enervezi adevărul este că m-am obișnuit :DD
Știu că nu sunt băiatul pe care și l-a dorit dar mă strădui ca să fie mereu mândru de mine, cu regret nu îmi reușește întotdeauna....nu cred că sunt destule cuvinte ca să-mi exprim admirația față de scumpul meu tată, e pur și simplu UNIC!
Happy birthday, daddy!!!!

Primăvară, Welcome!

2011-03-01T23:20:00.005+02:00

Felicitări tuturor cu ocazia primei zile de primăvarăăă!!!! :)
Vă doresc ca căldura și lumina acestui frumos anotimp care iată, iată bate la ușă :DDD să vă încălzească tuturor sufletele, celor singuri le doresc să se îndrăgostească.....ooopssssss, iar mă gândesc la mine :DDDD :PP
Primăvară, Welcome! We've been all waiting for you!!!! :))
p.s. mărțișorul din imagine mi-a fost dăruit azi, l-am numit Smiley, e atât de nostim :), e atât de simplu dar ÎL ADOR! Un bun prieten mi l-a dăruit, mi-a spus că l-a văzut întâmplător și că prima persoană la care s-a gândit am fost EU :DDDD :PP. Eu îl dăruiesc tuturor vizitatorilor mei, chiar dacă nu ne cunoaștem real....oricum, primiți simbolul primăverii cadou ;) :)
primăvara începe cu tine!!!!

Prea mult și prea puțin.

2011-02-25T21:39:00.000+02:00

Mă întreb adeseori de ce viața e atât de nedreaptă, de ce unii își pot realiza până și cele mai tainice vise/dorințe, iar unii nici nu pot visa, de ce sunt oameni care trăiesc în "puf" în timp ce unii abia o duc de azi pe mâine. Cine împarte lumea asta??? Conform cărei reguli/legi au fost separați oamenii în săraci și bogați, în simpli și invidioși, în generoși și zgârciți, în cretini și deștepți....
De ce cei care "AU" PREA mult și prea multe continuă să se bucure de tot mai multe beneficii și nu mă refer doar la bani- la note mari pentru care nu "se obosesc" nici un minut, respect din partea majorității deși nu îl merită, aprecieri înalte, ect.
Privesc în fiece zi cum vin unele colege de facultate cu mașina proprie, la a 2 sau a 3 oră(că doar aseară au petrecut până târziu în cluburile cele mai glamorous ale orașului) zâmbesc de două ori profesorului, plus câteva idei de genul- "Am unchi/ mătușă/soră/ frate în domeniul jurnalismului", obțin desigur o notă maximă și pleacă cu același zâmbet fățarnic(după părerea mea), liniștite și mulțumite- "Cât e de ușor să fii student!"
În timp ce alții trebuie să înnebunească câteva nopți la rând pentru o notă și de obicei nu e una maximă, să înghită în fiece zi frigul din stradă așteptând nenorocitul cela de transport public, să-și ducă traiul în cămine studențești cu tot genul de "domnișoare", de cele mai dese ori cu condiții din cele mai "bune"- fără lumină, căldură, apă caldă ect.,
De ce cei care se lingușesc ajung "mai departe" decât cei care au omenie/ respect/demnitate? În țara asta vor fi vreodată apreciați oamenii deștepți??? Cât timp vom continua să susținem lingușeala, fățărnicia, minciuna??? Tired of stupid people!!!!!

.....ONE..

winter in my heart :))

2011-02-18T19:57:00.003+02:00

me :P :)

Sunt cea mai fericită când afară ninge, îmi place să admir fulgii deși și reci.....îmi amintesc cu drag și cu invidie de iarna din '97, '98 când erau iernile geroase, cu MULTĂ zăpadă :)). Deși aud pe mulți prieteni- "De ar pleca mai repede iarna asta" eu nu împărtășesc aceleași sentimente, eu găsesc farmec în acest anotimp și încerc să nu urăsc frigul. :))
Iarna mi-e dor în permanență de soba bunicului(care, cu regret nu mai este printre noi...), de zgomotul vreascurilor în sobă, de vin fiert(tatăl meu e specialist în acest domeniu :)), de sfaturi și bârfe spuse la "gura sobei", iarna aștept cu MARE nerăbdare ziua de vineri- când plec în sat, mă irită nu atât frigul din cămin/din transportul public/ din universitate ci frigul din inima oamenilor......la mine acasă sunt oameni care mă iubesc și mă așteaptă cu drag, mă așteaptă o sobă caldă, o pisică care toarce mereu leneș și care iubește la fel să doarmă lângă sobă :)).
Mi-e dor de prietenii care îmi sunt departe și pe care, din anumite motive nu îi pot avea alături...
Familia noastră parcă e mai unită și mai caldă..... fiindcă e iarnă și fiindcă suntem toți acasă!
Voi ce faceți când afară ninge? :))
unforgivable...

Anul acesta nu.

2011-02-13T23:00:00.005+02:00

recunosc- eu l-am ucis pe Cupidon :DD

Am spus că nu scriu nimic cu ocazia zilei de mâine. Și totuși am să scriu câteva lucruri.
Știu, mâine e oficial "Ziua îndrăgostiților" dar cu regret, pentru mine e o zi obișnuită...nothing special....universitatea a hotărât să ne de-a undă liberă mâine, pentru a ne iubi în liniște și pace. Așa că eu am hotărât să nu fac un pas din casă, știu că orașul va fi împânzit de perechi de îndrăgostiți și doare...doare că nu ai pe nimeni alături.......yes, Mary is Alone....anul trecut am sărbătorit foarte frumos, cu cadouri, flori, film, săruturi, zâmbete....nu că doar pe 14, noi ne străduiam să facem din fiece zi o sărbătoare doar pentru noi... :( și trebuie să recunosc că ne reușea de minune...
Nu am vrut să răscolesc iar aceste amintiri, chiar dacă unii mă văd zâmbind și cred că la mine totul e ok, încă mi-e greu....dar din cauza unor "bune" prietene care mă tot tăguiesc la fotografii cu mesaje de genul- "Felicitări cu ziua îndrăgostiților" și din cauza mesajelor m-am întristat și mi-am amintit de anul anterior. Sigur, intenția lor nu e absolut deloc pozitivă, întrucât de luni bune la mine e statusul de "single lady", chiar atât de ipocrită să fii să mă mai întrebi cum voi petrece ziua de mâine????......anormale.....animale dar nu oameni....să pui sare pe rana cuiva....și când ma gândesc la anul trecut îmi vine să urlu.......
În fine, gata cu jalea! Mâine am să ascult doar trance, nici o piesă legată de dragoste, nu am de gând să "bocesc" :DD Ziua de mâine e specială prin faptul că poetul G. Vieru ar fi împlinit 76 de ani, în rest pentru mine va fi o zi OBIȘNUITĂ.
Totuși am o mică urare celor care iubesc: "Să păstreze și în continuare "fierbinți" sentimentele :) și să nu se iubească doar de 14 februarie, fiece zi trebuie să fie un prilej de sărbătoare, fiindcă vă aveți unul pe celălalt! Gândiți-vă la cei care suferă în singurătate și vă veți da seama cât sunteți de norocoși și fericiți!" Happy Valentine’s Day tuturor celor indrăgostiți iar celor single- poate la anul :DD
....Castle Walls (foarte sad:( )
....need to feel....

Făt-frumos :) V 1.0

2011-02-12T22:00:00.002+02:00

Nu știu din ce cauză scriu postul acesta....poate din cauza că în ultimul timp dau peste cretini? hmm....probabil.... :)
În fine, îmi este greu să încep o relație după ce am rupt una cu un bărbat atât de unic/deosebit....nu exagerez deloc atunci când îi atribui aceste calități....problema constă în faptul că nu întâlnesc astfel de bărbați, unde v-ați ascuns??? :) m-am plictisit de cretini/mincinoși/alcoolici/complexați etc.
Am fost criticată aspru de către o cunoscută, cum că eu caut un "Făt- frumos" care nu există și bla, bla, bla....
Eu știu prea bine că există așa bărbați doar că nu îi găsești atât de ușor....
Deci, eu vreau să găsesc un al 2 "Făt- frumos"...și am hotărât să enumăr câteva calități, pe care consider eu că ar trebui să le aibă un bărbat adevărat!
1. Neapărat trebuie să fie un bărbat puternic, nu îmi plac genul de papă-lapte sau care stă pe lângă fusta mamei sau care nu e în stare să i-a o decizie de unul singur.
2. În același timp am nevoie de un bărbat atent, tandru dar care să își "impună" punctul de vedere/decizia atunci când este nevoie.
3. Nu îmi plac vorbele aruncate în vânt sau sms-uri copiate de pe net, eu nu sunt atât de proastă ca să nu înțeleg când vrei să pari deștept....eu sunt viitor jurnalist și sunt uneori PREA informată....apreciez mai mult anumite gesturi/momente sau cuvinte calde și spuse sincer...aaaaa, și încă ceva- fii ORIGINAL!
4. Nici într-un caz nu mă suna la fiecare oră, p/u mine ecuația "sună des+foarte gelos = te iubește" nu are nici o soluție....și nu mă întreba cu CINE SUNT dar cum te simți, ce noutăți ai....etc....
5. Ai mare grijă la vocabular! Nu suport în preajma mea bărbații care la fiecare 5 minute utilizează cuvinte care se încep cu p.... sau cu c.... sau orice alte prostii.....îmi provoacă dezgust....
6. Nu pun mare preț pe haine dar ai și tu grijă, nu umbla cu blugii ceia rupți și murdari....s-a inventat soda/săpun....de igienă nici nu zic- aceasta e obligatoriu :)
7. Nu scuipa niciodată în fața mea, URĂSC asta!
8. Doamne ferește să mă compari cu fosta ta iubită!!! Mai bine nu aminti de fostele tale....poate când îți amintești ceva hazliu legat de ele.... :P :)
9. Nu încerca să mă schimbi, hai să ne acceptăm cu minusurile și plusurile noastre, că nu există om perfect.
10. Când vorbesc cu tine trebuie să mă asculți dar nu să te gândești cât e de bună blonda care trece acum pe stradă.
11. Îmi plac bărbații care știu să înțeleagă sensul subtil al cuvintelor și care știu când să forțeze nota și când să renunțe.
12. Ai jignit/greșit, nu uita să îți ceri scuze atunci și nu peste o săptămână....atunci deja ești istorie...
13. Fumezi?- nu te apropia de mine. Nu cunoști limita la băutură?- nu te apropia de mine :)
14. Eu pot să înțeleg că tatăl tău nu lucrează p/u președinte dar hai că îți permiți din când în când un buchet de flori măcar. Hai că știm ambii că poți :D
15. Nu mă interesează banii pe care îi are tatăl/mama ta, nu uita- eu am o relație cu tine și nu cu familia ta! și apreciez ceia ce ai făcut tu dar nu părinții tăi...
16. Îmi propui din prima să merg la tine să dorm- mai bine dă-ți foc! Pe fruntea mea nu scrie nimic....asta în caz că nu ai observat... :)
17. Nu mă plictisi cu povești de adormit copii, amintiri din armată...eu vreau să râd cu tine dar nu să scriu mesaje prietenelor- "Mor de plictiseală" :D
18. Nu uita- nu mai există eu sau tu dar există deja NOI. Mmmm...ce frumos sună, nu? :)
19. Nu mă minți, spune adevărul- eu mai și iert, eu mai am și inimă....și dacă îți dau libertate aproape deplină să nu crezi că nu găsesc eu mijloace ca să îți verific fidelitatea... :DD crede-mă, la capitolul acesta am o imaginație TARE bogată și MULTE idei...
20. Am nevoie nu doar de un iubit, vreau să îmi fii și un bun prieten, știu că poți :)
to be continued....azi nu gândesc așa cum mi-aș fi dorit... :((

who wants to be alone....
made of love...

"Ochiul dracului"

2011-02-05T15:42:00.003+02:00

Nu știu cum alții dar pe mine deja mă irită banii, indiferent că sunt-euro, $, lei moldovenești....Nu îmi ajung niciodată și atât de repede se duc....ca un vânt de primăvară....Nu, că eu nu știu a economisi dar parcă se evaporă. Chiar dacă mamei i-au ridicat puțin salariul oricum eu în permanență nu am bani. Nu îi cheltui niciodată pe chefuri, nebunii sau mai știu eu ce...uneori sunt FOARTE economă! Mă irită idea că depind mereu de "ei"....oriunde se simte lipsa lor-în microbuz/magazin/universitate/spital/stradă.....
Cum să trăiești fără bani??? Cu regret, nu poți trăi fără bani. Eu analizez faptele mele:
- dacă mi-e sete trebuie să scot din portmoneu cel puțin 5 lei...
- dacă vreau să mănânc iarăși bani, de data aceasta mult mai mult de 5 lei...
- vreau să ajung din sectorul Telecentru la Sculeni- iarăși bani
- un control la medic nu se trece fără ceva bacșiș...plus medicamentele costă.....
- o haină nouă=MULȚI bani
Peste tot bani și iar BANI....Mama deja nu poate dormi noaptea gândindu-se cum să mai gestionăm banii ca să fie deajuns....și mi-e milă că lucrează de dimineața devreme până la 6 seara....și oricum nu ne ajung bani...
Cele mai dese ori apar certuri în familia noastră din cauza cui credeți? Desigur, a banilor....Mama mi-a repetat de atâtea ori că banii se fac greu încât nu cred că am să uit vreodată....aud fraza aceasta de mic copil...
M-am săturat de viața asta grea, trebuie să te târăște mereu ca o râmă pe uscat.....
.....m-am săturat să intru în magazin și să mă gândesc -" dacă am să cumpăr asta sau asta au să îmi ajungă bani până la sfârșitul săptămânii?"
.....m-am săturat să îmi cumpăr haine din magazine doar în perioada reducerilor...
....m-am săturat de economii! vreau și eu să îmi pot permite puțin răsfăț/alint.....
Săptămâna asta am câteva interviuri, sper să îmi găsesc un post de lucru cât de cât normal, nuștiu cum am să reușesc cu universitatea....dar sper să fac față.....știu că părinții mei nu vor fi de acord cu idea ca eu să lucrez dar am hotărât să nu le spun......offfff......
Chiar m-am săturat de viața asta de rahat!!!!!!!!! f**k money!!!!! :(
...4 strings- take me away....

I'm on my knees looking for the answer are we human or are we dancer...

2011-02-04T13:42:00.006+02:00

Unde e puterea de a fi noi înșine? Ne ascundem lași în spatele unui trecut care pare uneori a fi inventat, mereu în depresii aiurea.....fiind mereu urmăriți de cuvinte aruncate parcă în joacă. Ne asigurăm retragerea ascunzându-ne într-un nor de trăiri false...suntem atât de jalnici....

Și oare pentru asta ne este dată viața? Pentru a ne plânge de soarta noastră crudă?

Spui că e grea/dură/nemiloasă viața ta? Ieși măcar pentru 5 minute în stradă și îți vei schimba părerea. Te vei considera norocos și chiar fericit...

Ești indecis, ce să cumperi azi de la market- carne, dulciuri, fructe....te-ai gândit vreodată ce simt oamenii străzii când trec pe lângă magazin și nu pot cumpăra măcar o pâine. Îți permiți luxul de a alege... ce lux își permit oamenii care se hrănesc din gunoaie, din resturile pe care tu le arunci în fiecare dimineață/seară la gunoi.

E cald în cameră la tine? Cum ar fi să trăiești zi de zi în stradă?...oamenii străzii trăiesc zi de zi în frig și ger...TU, acel care stai acum la cald, ți-a păsat vreodată cum trăiesc ei??? Te-ai gândit vreodată să îi ajuți cu ceva, cu un ajutor cât de mic???

Suntem atât de ignoranți și de jalnici, plângându-ne de soarta noastră "grea"...mi-e silă de societate...

De câte ori ai jertfit măcar 3 lei din buzunarul tău pentru o bătrânică ce stă pe marginea străzii cu mâna întinsã??? Nu îți pasă, pășești grăbit și indiferent, cred că iarăși te grăbești undeva... Unde e spiritul de a-i ajuta pe cei mai triști ca noi, cei care au o viață întradevăr grea și duc un trai de azi pe mâine...

Am cheltuit mln cu alegeri peste alegeri, eu cu banii aceia construiam un azil pentru acești oameni findcă mulți dintre ei au fost cândva oameni respectați în societate dar au ajuns în această situație grea...tot din cauza unor oameni cu "inimă bună"!

Nu înțeleg cum poți să arunci banii pe chestii neimportante, pe distracții, haine, băutură...dar nu ajuți un bătrân, un copil orfan...

Nu înțeleg oamenii....

... killers

SO LUCKY!!!

2011-01-22T16:37:00.002+02:00

S-a început "marea luptă" numită Eurovision, care se va desfășura anul acesta în Düsseldorf, Germania. Sigur că "fenomenul" Pavel Turcu e unic dar nici anul acesta moldovenii nu au fost mai prejos...o spun cu regret dar acesta e adevărul! Am ascultat cu FOARTE multă atenție toate piesele și cred că din cele 93 de piese, șanse au doar....10(de fapt mai puține, fie cu aproximare :)), în rest- una mai slabă ca alta(să nu spun penibile). Sinceră să fiu- la o asemenea situație m-am așteptat, nu a fost ceva-WOW :).
Preferații mei sunt Zdop și Zdup și cred că piesa lor va ocupa un loc cât de cât onorabil, nu va fi primul(haideți să fim realiști), șanse mari are și Natalia Barbu. Cred că nu trebuie să reamintesc faptul că cel mai bun loc l-a ocupat anume această trupă(locul 6, în 2005), Moldova nici nu a visat așa un succes!
2006, Arsenium & Natalia Gordienco- locul 20
2007, Natalia Barbu- locul 10
2008, Geta Burlacu- nothing....
2009, Nelly Ciobanu- locul 14
2010, Stroke Project și Olia Tira- locul 22
După cum vedeți acel succes nu s-a mai repetat dar eu cred că anul acesta vor fi la fel de "buni". Așa că let's go Zdupiii!!!!!!!!!!!
SO LUCKY!!!!!!!!!!!!! :)
p.s. Vă amintiți de- bunica bate toba, bunica bate tare :)

I love you, mom!

2011-01-19T23:37:00.004+02:00

Sunt foarte obosită, cu greu îmi înving somnul dar vreau foarte mult să scriu acest post. Acum. Aici.
E un post foarte special și mi-e destul de greu ca să îl scriu...îl am în minte de 5 zile...îmi doresc ca să pot reda toată dragostea, respectul și admirația față de "EA", scumpa mea mami.
Cea care oferă dragoste, grijă, căldură fără a aștepta nimic în schimb.
Cea care nu obosește niciodată și nu poate dormi liniștită dacă nu îi sunt "puii" acasă.
Cea care a sacrificat totul pentru mine și continuă să sacrifice...
Cea care mă alintă mereu cu cuvinte calde, p.u ea sunt și voi fi mereu Mana...
Cea care se trezește la ora 5 doar pentru ca să mă petreacă până la poartă..... ;( atunci când plec în oraș.
Cea care va fi liniștită când mă va vedea fericită și împlinită... ;(
Cea care nu vrea averi și bogății ci doar să-și vadă cei doi copii la casa lor.
Cea mai răbdătoare și cea mai luptătoare ființă.
Cea care îmi dă mereu forță și speranță.
La vârsta de 5 ani am surprins-o plângând, nu îmi mai amintesc care era atunci cauza....însă îmi amintesc promisiunea care i-am făcut-o....că mereu va fi mândră de mine și că nu va plânge niciodată din cauza mea....Nu pot să spun sigur că nu am făcut-o să sufere.....cu caracterul meu....offf....Dar știu sigur că e mândră de mine, citesc asta în ochii ei blânzi.
În perioada adolescenței mele rebele eram în relații foarte tensionate, fapt pentru care regret mult....știu că o răneam mult cu comportamentul meu idiot....dar am crescut și am înțeles....
Mi-e frică....mi-e frică de ziua în care am să o pierd.............................. ;(
Mă cuprinde furia știind că nu am să pot face nimic.....mă podidesc lacrimile când îmi zice- "Eu nu am să trăiesc veșnic, știi bine că îmbătrânesc..." De ce părinții nu sunt veșnici?????
Mâine e ziua mămicii mele scumpe. Știu că nu își dorește cadouri scumpe ci doar să se simtă iubită și respectată. I love you, mom!

p.s. nu mai văd tastatura.....aș fi vrut să scriu mai mult....23:50

enjoy the silence...

2011-01-10T16:56:00.002+02:00

În cameră domnește o liniște deplină. S-a ales praf și pulbere din toate visele mele.
Don't dream, Mary...it's over! Wake up!!!!!!!!
De la prima oră, o ceață densă și lăptoasă a cuprins micul sătuc. Nu mă gândesc la nimic, de fapt îmi trec prin minte unele frânturi de gânduri, plăsmuiri dezordonate...fără sens și fără legături între ele. Afară lumina scade, poate că cu lăsarea întunericului, toată frământarea de astăzi va trece...se va risipi ca un fum, fără să lase urme...
E prea multă liniște! Să fie oare liniștea dinaintea furtunii? Astăzi m-am privit în oglindă....m-am privit îndelung....am căutat măcar o umbră de speranță. Dar nu mai este nici una, nu mai încape îndoială!
Am găsit o nouă sweety, mai rea cred, dar care nu și-a pierdut conștiința realității. Știu că am încă multă forță de a înfrunta soarta nemiloasă și oamenii trufași și știu că viața continuă, cu urcușuri dar și cu coborâșuri. A lupta este o artă, da, o artă ce o însușești pe parcursul anilor!
Liniștea mă impune să analizez dar nu doar ea, eu mereu analizez ce am și ce am pierdut, ce mi-a reușit și ce mai am încă de învățat. Ceaiul de mentă mă scoate din mine...și în același timp mă calmează.....sunt un paradox...
Un zâmbet neliniștit îmi rătăcește pe buze, e crudă dezamăgirea și e greu cu inima pustiită să zâmbești ca înainte....e greu dar nu imposibil! Mă simt obosită sufletește, nu găsesc cuvinte ca să exprim această stare și cel mai greu e că nu oricui îi pot spune cauza acestui sentiment....Uneori simt că inima e prinsă într-un clește de gheață și mă simt slabă.....prea multă singurătate, prea multă liniște.....mă apucă groaza....
Sanctuary....

Sunt ciudată :))

2011-01-05T22:01:00.006+02:00

Cred că titlul spune totul, da, sunt o ciudată, e unul dintre cele mai tainice secrete ale mele :D.
Acest post e dedicat celor care se cred cei mai ciudați, dragii mei, liniștiți-vă sunt și mai ciudați ca voi exemplu- autoarea ecestui blog :). Atunci când ai probleme cu personalitatea citește acest post, sunt mai mult decât sigură că te vei simți mai bine!
Să încep cu ciudățeniile cele mai "hot" :
1. Sunt un paradox.
1.1 Mă consider un patriot dar vreau să plec din țară și sunt sigură că cu prima ocazie aș pleca.
1.2.Spun că sunt gata să încep o nouă relație dar resping aproape orice intenție a unei persoane de gen masculin de a se apropia de mine.
1.3. Îmi doresc la nebunie să fac teatru dar stau pe loc, nu fac nici un pas p/u a-mi realiza acest vis.
1.4. Spun că iubesc viața dar am gânduri de a-i pune capăt...
Și lista ar putea continua....- sunt un paradox!
2. Sunt o persoană "rece". Când spun asta mă refer la faptul că mâinile mele mereu sunt reci, chiar și vara, nicidecum nu le pot încălzi, chiar și acum când scriu sunt reci. Primul lucru care "îi uimește pe băieți- vai, ce mâini reci ai, ți-e frig?" :) și când le zic că nu îmi reproșează că mint ":D. La fel e și cu picioarele, oricât de blănoase n-ar fi cizmele, picioarele mele sunt reci. Hmm....sunt rece...a devenit puțin jenant...
3. Să trecem la capitolul somn.
3.1. Dorm mereu cu ciorapi, chiar și vara, preferabil albi(de parcă ar conta culoarea :))
3.2 Dorm rău, mai mereu am coșmaruri, din cauza asta patul meu dimineața arată ca după război(promit că am să vă arăt o fotografie :D)
3.3 Nu pot dormi cu cineva alături, indiferent de sex/religie/orientare politică :), am fost obișnuită de mică să dorm singură, așa că chin...
4. Nu îmi cresc unghiile, da, nu vă mirați, cresc 2 milimetri și se rup. Cauza? Când eram mică foloseam pe post de foarfece dinții mei :D. Am încercat tot felul de tratamente dar nici un rezultat.
5. Vorbesc non- stop, ca o moară stricată :D, nu pot să tac, pur și simplu nu îmi ajunge ceva când tac. De multe ori am fost întrebată dacă nu mă doare gura :). Când sunt singură și nu am cu cine vorbi cânt, nu am voce dar cui îi pasă :D, tre să îmi satisfac cumva nevoia de a vorbi, nu?(că doar nu am să vorbesc singură)
6. Râd tare și mult. Celor care au avut impresia că am probleme psihice- am eliberat un certificat de la medic, sunt perfect sănătoasă! :PP. Primul lucru care mi-l zice sorâmia când am prima întâlnire- "Vezi, să nu râzi ca bolnava, că a 2 întâlnire precis nu o să fie...nu-l speria din prima...și mai dă-i voie și lui să vorbească!" :D
7. Nu prea înțeleg ce am cu aspiratoarele, am în colecție deja 3 stricate. Nu am nimic împotriva tehnicii dar deja mi-e frică să mă apropii...
8. Sunt obsedată de igienă, foarte/prea obsedată.
8.1. Nu ies niciodată din casă fără ca să îmi spăl dinții.
9. Am o frică nebună de orice vietate care mișcă, fie că e păianjen, albină, furnică, țânțari ect. În categoria "Te rog nu mă mânca" mai intră și șerpi, șoareci, sopârle, TOATE viețuitoarele astea ciudate...
10. Nu pot trăi fără muzică, mereu simt o nevoie acută de a zumzăi ceva în urechi, mai nou- dorm cu muzică.
11. Sunt sigură că în viața cealaltă am fost pisică(nu mă întrebați de ce :)
Mai are cineva dubii? Dacă doriți pot să mai adaug :DDD
și o piesă super- Firefly

Dimineața mea!

2010-12-28T11:22:00.003+02:00

Cafeaua a împânzit universul bucătăriei iar acum camera verde e sclavul ei. Camera mea. Aici eu fac regulile. Sunt încă leneșă și somnoroasă, deși am dormit 10 ore, leneș îmi mai trec o dată mâna prin părul meu negru și mătăsos care îmi cade pe umeri. Bluza albă, în care de obicei dorm. De un alb imaculat. Azi sunt complet singură. Nu e nimeni acasă, sunt doar eu și cana mea cu boabe de cafea care răspândește în cameră un miros demențial. Îmi permit să stau leneșă în fotoliu, să pășesc desculț pe covorul brun, azi nu mai îmbrac hainele groase. Nu-mi plac. Sunt prea grele, mă mișc ca un panda.:) Azi doar lenjeria! :DDD În casă e cald și bine, nicăieri în lume ca la mine acasă... Ascult asta- Voodoo People, veche dar bună!(thanks Escaped mind :P), în lista de winamp așteaptă ATB, Under your spell, Movetown, Dash Berlin și lista e lungă :)
Biscuiții mei cu ciocolată, nu i-aș da pe nimic, ador ciocolata! :) Nu am chef să fac ceva astăzi, doar să stau comod în fotoliu, să ascult muzică, să citesc posturi, facebook, skype, telefon.
Azi voi fi cel mai leneș muritor. E dimineața mea, doar a mea. Și gândurile îmi aparțin, nu mai aleargă hoinare...
mmmm.....neața!!!!! :)))

Magie!

2010-12-25T15:31:00.005+02:00

aș vrea să fiu aici...

De mic copil ador sărbătorile de iarnă, sunt preferatele mele! Ziua de naștere mereu m-a emoționat cel mai mult, dar nu o pot plasa pe primul loc, Crăciunul e magnific! Îmi amintesc cu drag cum o făcea mama pe moșu și îmi punea cadouri lîngă pernă iar eu mă trezeam dimineața și strigam în gura mare- "Mama, a fost moșuuuu!!!!":DD
Am crezut pînă în clasa a 4 în Moș Crăciun, recunosc....shame.... :)) Pînă când sora mea a spulberat tot misterul- care moș dragă, nu există nici un moș și nici o babă!!! Sigur că am alergat la mama să mă plâng, dar nici ea nu m-a încurajat- "Ești deja mare, e doar o iluzie Moș Crăciun". Am crezut că cade cerul peste mine :)). Și cum îi scriam eu scrisoare în fiecare an, ceva de groază.... :)) și acum să aflu că el nu există... câtă durere în suflețelul meu mic și inocent... :))
Să nu uit de filmele americane despre Crăciun, fără nici nu simțeam că e sărbătoare, cu șemineu, mmm....fără Alone home??? NU! :)) Făcusem o tradiție, una specială, de care nu mă pot lăsa deși am deja 20 de ani. Îmi place mirosul de brad, luminițele de la ferestre, masa de sărbătoare, șampanie, tort!!!!! Mi-aș fi dorit să fi fost și el alături dar...astăzi fără regrete... Mă bucur că îi am alături pe cei dragi- părinții mei scumpi care mă iubesc, îi mulțumesc Domnului că sunt sănătoși și îmi sunt alături și la bine și la greu.
Și anul acesta am scris scrisoare moșului, o am în minte...nu îmi doresc bani, cadouri mari, nici măcar dulciuri(deși recunosc că sunt dependentă :))), vreau ca toți oamenii să se iubească și să se respecte, îmi doresc ca toți cei dragi să fie sănătoși și să fie mereu veseli, să nu fie niciodată tristețe pe chipurile lor. Vă iubesc lume!!!
Sărbători fericite tuturor!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
BIG HUG!!!! :))

Cine moare?

2010-12-23T15:04:00.003+02:00

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-si face din televiziune un guru. Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare cîte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește; cine nu citește; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuși. Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.(mmmm....)
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.(mmm...)
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...
Pablo Neruda

Lumea nu se oprește în loc p/u durerea mea.

2010-12-22T21:07:00.006+02:00

Sunt prinsă în mreaja ta și mă încurc în fiecare zi tot mai mult și mai mult. A fost destul să întinzi plasa că eu am și căzut... Mă declar o fire slabă și neputincioasă în fața puterii minții tale, a privirii, a vocii calde. Mi-am pierdut graiul. L-au găsit pe banca noastră, cea pe care obișnuiam să ne petrecem serile, nopțile, zilele... Reflecta. Nu plângea. Suspina! Zâmbea atunci când îi răsăreau în minte vorbele calde, alinturile tale, se emoționa...ehhh.....Avea haine ciudate- întunecate, de culoarea morții. Dar cine a murit??? Tu nu ai iubit această culoare, tu iubeai viața, iubeai să trăiești clipa, să îți trăiești viața la maxim, mă iubeai pe mine....................................
El e dorul călător ce nu își găsește liniștea și pacea. A răsfoit zilele trecute albumul nostru, 75 de poze învechite de timp și spațiu. Câte amintiri.....Roșu, verde, albastru.....universul nostru colorat! Au îngălbenit....Toate au prins mucegai. Le-a rupt!!!! Nu eu. El. Dorul. Nu am avut puterea să îl opresc. Sunt atât de neputincioasă. Am nevoie de tine, am nevoie de sfatul tău care era mereu exact ceea de ce aveam nevoie. Am nevoie de brațele tale puternice în care mă simțeam în siguranță, îmi lipsește căldura ochilor tăi clari și limpezi.
Plutesc în văzduh. Nu sunt liberă. Mă țin în cătușe de fier ruginit amintirile noastre, banca noastră. Plutesc în văzduh așteptând să cad și să deschid ochii....să realizez că lumea nu se oprește în loc pentru durerea mea. Aștept vântul iernatic să îmi înghețe rănile.
O viață nu-mi ajunge ca să te uit...

what about now?

caută forța!

2010-12-17T13:49:00.002+02:00

Începuturile poveștilor de dragoste sunt uneori mai frumoase decât poveștile înseși. Dar și căderea în hăul rămas în locul unei mari speranțe poate durea uneori mai tare decât dor marile despărțiri, trădări...
Cu ce rămășițe de curaj să mă mai arunc iar în vâltoarea iubirii, unde să găsesc forța de a iubi din nou, cum să mă ridic...când am căzut de atîtea ori!!!...speranțele sunt goale...
Mi se oferă iluzii, vorbe....ce să facem noi cu ele???
Să gustăm iar pustiul, eternitatea singurătății care vine după fiecare trădare. Nopți lungi și negre. Fără somn. Suflet rupt, sfâșiat...Să-ți trimit lacrimile care se scurg după ce pleci?Nu...nu cred că îți pasă....
Mă tem să mai cred, să mai aștept, să sper....
...nothing...feelings....

străină

2010-12-10T08:43:00.003+02:00

Mocnește în suflet o dorință de evadare. Departe de el. Departe de mine.
Vreau să fug din fața valului amenințător al gândurilor despre el... Încerc să șterg urmele ce le-ai lăsat dar sunt prea adânci și prea chinuitoare. Nu mai am forță. Am devenit o străină. Ai devenit un străin. Am trăit intens și absurd speranța. A fost aievea...
Sunt obosită să tot alerg. De oameni. De clipe. De amintiri. De mine...
Sunt obosită să mă prefac că totul este bine, sunt plină de regrete confuze.
Sunt obosită să fiu falsă, să port această mască, această povară. Zi de zi. Oră după oră.
Sunt obosită să tot strig dar să nu fiu auzită.
Sunt obosită să închid ochii, am trăit un trecut inventat.
Sunt obosită să opresc lacrimile fierbinți pe obrazul meu rece și obosit.
Dârele trecutului îmi hașurează memoria în timp ce eu încerc mereu să le șterg, să le fac invizibile. Nu-mi reușește...
Aceasta e singurătatea în care mă arunc pe mine. Golul. Tăcerea. Nu pot fi umplute cu nimic. Nici măcar cu încercările mele de a lua toată vina asupra mea.

oare îți mai amintești de piesa aceasta? don't let me go........... :((((

gânduri

2010-12-07T21:28:00.002+02:00

Gânduri negre

Gânduri grele

Mă distrug și mă apasă.

Copleșită de durere

Viața o transform în clipe,

Cad nebună,

Strig în tăcere...

Merg alene, umilită

Sunt ucigașul propriului destin

Sunt lacrimă de dor sub geana grea...

Gânduri negre

Gânduri grele

Nu mă lasă...

piesa...

un înger.

2010-12-04T15:42:00.003+02:00

orașul care mi-a furat prietenia...

S-a născut atunci când medicii spuneau că șanse sunt puține… În acel an mama sa nu a primit flori de la elevi dar a primit cel mai frumos cadou de la viață- o fetiță cu ochi căprui. Ochelari- pasiunea pentru literatura franceză și rusă. Vorbește fluent engleza, franceza și rusa și în orice moment este dispusă să învețe o nouă limbă, să înceapă un nou proiect, un nou vis, o nouă viață. Dispune de o imensă putere de muncă și mereu e ocupată cu ceva, rar când are un minut de relaxare. Pentru ea timpul zboară căci atunci când îți propui un scop, timpul în loc să crească, scade.

Mereu făceam glume pe seama staturii ei, nu are nici 1.60, o ființă mică și plăpândă dar cu un suflet atât de mare… Nu posedă o frumusețe sclipitoare dar are un șarm de invidiat. Puteam sta ore întregi ascultând-o și tot nu mă plictiseam, are un timbru foarte plăcut. Ochii mari și pătrunzători, poate face dintr-o privire un mic abis în care să te pierzi. Buzele mici, le contura mereu mai mari decât erau ele în realitate. Pentru bărbați a fost și continuă să fie o enigmă, deși e sensibilă și emoțională arată mereu o imagine de om sigur pe sine, încrezător și controlat.

Viața a fost dură cu ea dar nu s-a plâns niciodată, și-a acceptat pierderile cu ochii larg deschiși. Are o soartă aparte, despre care aș putea vorbi ore întregi. Visează? Da, să își ajute mama bolnavă, să o salveze din mrejele sărăciei. E unicul om din viața mea cu care nu m-am certat niciodată. Nu știu cum făcea dar nu mă puteam supăra pe ea. Are o doză gigantică de optimism, cred că aceasta a fost raza de soare ce a ajutat-o să ajungă unde este acum. Mereu mă scotea din depresiile în care cădeam adesea, știa să găsească o soluție atunci când totul părea pierdut. Are inimă de aur și oricând e dispusă să asculte și să ofere un sfat. Pe umărul ei am râs și în același timp, am plâns. Un prieten adevărat îți îndoiește bucuriile și îți înjumătățește necazurile. Nimeni nu a putut să intervină în prietenia noastră, nici măcar distanța. Nu și-a dorit niciodată să mă schimbe, mă accepta cu defecte, îmi cunoaște temerele, visele, aspirațiile. Când am hotărât să aleg jurnalismul, a fost unica care m-a susținut, îmi știa deja visul…

Mașină luxoasă, casă în centrul Las- Vegasului? Nu, mai degrabă o cabană mică într-un vârf de munte. Romantică, adoră surprizele și florile. Crede în iubire deși nu a iubit niciodată, adoră copii deși știe că nu îi va avea. Are o memorie perfectă, își amintește cu ușurință până și cele mai neânsemnate cuvinte. Se consideră o persoană incomodă din cauza nevoii represibile de a păstra în ordine totul în ea. O admir mult! Își interzice orice risipă de cuvinte, gesturi:„Fapte draga mea, nu vorbe!”, mă certa deseori. Nu i-au plăcut niciodată petrecerile zgomotoase la care o invitam, prefera să se cufunde în lumea cărților.

E un om extraordinar, nu face lucruri extraordinare, face extraordinar de bine orice lucru mărunt. Iubește mult țara și îi place să trăiască aici dar nu a ezitat mult acceptând o bursă de studii în Franța. Ne despart mii de km dar simt că e mereu alături. Plecarea, banii, faima de care se bucură acum nu au schimbat-o. Acum cred că face o plimbare prin orașul îndrăgostiților sau citește un roman în limba franceză.

Am prieteni care mă iubesc, prieteni cărora puțin le pasă de mine, prieteni care mă indispun și prieteni care mă urăsc, am totuși un înger păzitor care îmi ghidează pașii prin negura vieții…

piesa preferată... cât de mult îmi lipsește... :(

amintire

2010-12-01T10:00:00.006+02:00

mi-e dor de diminețile noastre

mi-e dor de cearșaful mirosind a dragoste și fericire

mâinile tale, cuvintele care curg între noi- firave și leneșe încă

mi-e dor de diminețile noastre

acum

de o mie de ori mai mult decât atunci

cînd nu știam cum o să arate....

lonely...

Dacă ar fi, cum ar fi...

2010-11-26T10:55:00.005+02:00

Dacă nu am avea o politică de doi bani am fi un popor prosper. Dacă s-ar face puțină „curățenie” în politica moldovenească , poporul ar avea mai multă încredere în politicieni. Cum ar fi cerul dacă nu ar mai fi atât de multe războaie politice, ar fi mai limpede, mai senin? Dacă ai noștri tineri nu s-ar droga, nu și-ar pierde timpul pe saituri de socializare, nu ar scuipa în sufletele celor care și-au dat și ultima suflare ca să-i vadă „oameni cu carte” , am privi spre viitor cu speranță și încredere. Dacă nu ne-am „chinui” cu gândul de a fi glamorous am avea mai mulți prieteni. Dacă nu am arunca cu cuvinte mari în stânga și în dreapta fără a ajunge la nivelul faptelor, ne-am schimba statutul de țară fără viitor.

Avem tot mai puține teatre în schimb cluburile apar ca ciupercile după ploaie și ne plângem că cultura dispare… Dacă ar fi mai puțini oameni ce latră și mai mulți intelectuali, am pune un pilon mai adânc la rădăcina culturii.

Ar fi mai puține divorțuri dacă am ști să iubim, să înțelegem, să iertăm, să prețuim. Dacă sexul nu ar fi un subiect tabu am avea mai puține avorturi în rândurile minorelor. Dacă nu ar fi atât de minuscule salariile ne-am „trata” de sărăcie. Dacă s-ar rezolva problema Transnistriei nu ni s-ar mai face inima cât un purice cînd am trece Nistrul. Ar fi mai puține secete în țară dacă bogații și-ar împărți măcar un sfert din averile lor pompoase cu săracii. Dacă omului i-ar dispărea lașitatea și egoismul am putea spune că suntem un popor unit. Dacă nu am mușca mâna celui care ne-a hrănit și ne-a legănat în nopțile lungi, dacă ne-am respecta buneii, dacă am ajuta oamenii bolnavi, am putea zice că ne tratăm de boala indiferenței.

Ar fi aerul mai ușor de respirat dacă nu l-am polua cu prostie?

Rețeta sufletului rănit

2010-11-25T13:23:00.002+02:00

Se călește un pic durerea și chinul, mai apoi se adaugă suferința și amărăciunea tăiate mărunt. Se lasă să se călească pentru 10 minute. Între timp adăugăm sosul format din dezamăgire, tristețe și dor. Cînd conținutul este aproape gata condimentăm cu lacrimi și întrebări.
Se servește în singurătate.

...astăzi doar pianul...

Viața prinde culoare

2010-11-19T19:36:00.003+02:00

Iubesc satul natal, am o slăbiciune și mereu mă macină un dor nebun.
Îmi place să trăiesc printre cei care m-au văzut crescând, mi-au auzit zâmbetele de copil, mai apoi zâmbetele cochete, plânsetele și cântecele infernale cu care obișnuiam să îi înnebunesc. :)
Aici îmi sunt acele profunde și totodată delicate rădăcini, care leagă un om de pământul unde s-au născut și au murit strămoșii. De acest sfânt pămînt mă leagă ceea ce se gândește aici, ce se mănâncă, de obiceiuri, de zicale, de intonația țăranilor, de mirosul pământului și chiar de aerul de aici. Aerul are ceva magnific, o puritate unică ce nu am mai întâlnit nicăieri, aici până și răsuflarea dealurilor o poți simți, foșnetul frunzelor e mai viu, iarba e mai verde, viața prinde culoare...
Iubesc casa părintească, ulița copilăriei mele...fiece pietricică poartă o amintire, dulce!
Dacă aș putea opri timpul aș face ca clipa în care sunt lîngă mami să dureze o veșnicie....de ce trăiesc într-o lume de străini???

absurd

2010-11-13T21:40:00.002+02:00

Trăim și totuși parcă nu trăim...
Visăm dar totuși ne acceptăm căderile cu ochii larg deschiși.
Trădăm? Nu, suntem mereu trădați de aparențe...
Suntem ceia ce ne dorim și nu ceia ce își doresc unii să fim....sau așa ar trebui să fim?
Viitor? Ce viitor fără cel pe care-l iubești sau l-ai iubit...sau....el....el, cel care putea învinge timpul, teama...iarăși el...revine și îți cutremură toate simțurile.
Cum e să te simți un om împlinit?
Întuneric....peste tot e întuneric...miroase a nepăsare, timpul e viu și încă doare. Atunci cînd credem că timpul zboară ne înșelăm, el doar hibernează... cum ar fi să ai puterea de a întoarce timpul, ai repara unele greșeli ce te macină și azi?...ai șterge lacrimi? ai readuce lumină și speranță...
Ah....gîndesc absurd și iritant, sunt numai nervi și carne.
Suntem ceia ce suntem datorită greșelilor noastre?
no sense.....just some music

cine o să mai cânte femeia?

2010-11-05T15:03:00.009+02:00

Am rămas fără cuvinte la auzul zguduitoarei vești despre moartea marelui poet Adrian Păunescu, o boală cumplită i-a curmat viața..... Cred că cunoașteți cu toții ce om deosebit a fost dumnealui, a fost ca un fenomen natural, cum este o furtuna sau o ploaie sau un cutremur. Un mare talent care si-a subminat propriul talent prin viața sa ieșită din comun. Mă închin în fața operei sale, odihnească-se în pace...pentru noi va rămâne mereu viu prin tezaurul ce l-a lăsat în urma sa, un tezaur de neprețuit...vă propun să vă amintiți de "Cântec femeiesc":

Așa e mama și a fost bunica
Așa suntem femei lângă femei
Părem nimic și nu-nsemnăm nimica
Doar niște “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenți, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreț, nimic impunător.
Schimbându-și dupa ei și drum și nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâția pași ce au făcut prin casă
Și pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns și dincolo de cer.

Ei fac ce fac și tot ce fac se vede
Ba strică mult și ele-ndreaptă tot
Și de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc si nu mai pot.

Așa e mama și a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ață
În fiecare lanț făcut din doi
E greu cu noi femeile în viață
Dar e și imposibil fără noi…

all for love...

2010-11-01T09:31:00.002+02:00

Ne mințim că fără EA ne simțim mai bine...că ea ne dă doar dureri de cap...dar....viața nu are sens fără EA... nici soarele nu-i soare, nici aerul nu-i aer, nici viața nu capătă un contur...mergi cu EA în gând la serviciu, pentru Ea îi dedici poezii, piese....ALL FOR LOVE.....
for HER...
mă urmărește de câteva zile asta
fenomenală și asta
sau asta
dragoste tomnatică....
cum să trăiești fără ea???

omul

2010-10-31T19:31:00.003+02:00

De ce e prea târziu pentru regrete? Fiindcă a trecut și nu se mai întoarce...a plecat cum pleacă un tren din gară...
Încearcă să dai fila. Trecutul are o putere prea mare asupra noastră și ne bântuie prezentul... Regrete, toți avem regrete dar totuși conștientizăm că duc spre nicăieri. Ai pierdut, am pierdut, vom pierde- așa e viața. Trebuie să îți accepți pierderile și căderile cu ochii larg deschiși, să înveți din acestea. Astfel, îți vei crea un viitor nu perfect dar totuși mai bun, mai fericit, împlinit...din greșeli omul învață și tot învață. Și înțelege că în viață multe lucruri sunt doar iluzii și dezamăgiri. Ceia ce pare la început real și vis se transformă în praf.
Căpătăm experiență dar totuși continuăm să pierdem...ani, clipe, momente, persoane dragi...nu putem evita despărțiri, divorțuri. Cauza la toate- orgoliul și principiile. Așa este omul nostru- orgolios din fire, deși suferă preferă să rămână cu mândrie, principiile mai presus de orice! Să nu îmi pătez imaginea...în fața celor din jur...să mă pot privi cu mândrie în oglindă și să zic- am principii!!! Și ce dacă pierd, suspin, sufăr...
Am observat aceste trăsături la multe persoane, sufăr și eu de acest handicap... Caut tratamentul la această boală și îmi sfătuiesc apropiații să nu guste din greșelile mele. Să învețe din greșelile mele și nu proprii...dar așa e omul, după ce greșește și suferă înțelege că poate trebuia să mai treacă peste orgoliu, mândrie, principii...
Pierdem, dar rămânem cu respect....deși acum...înțeleg că nu am ce face cu acest respect....aș fi vrut să....regret....dar....am mândrie... suspin adânc când îmi zic unii- "cât ești de bravo, ai mândrie, orgoliu, nu l-ai lăsat să te înjosească... " . Zâmbesc fals și zic da....deși lacrimile curg șiroaie....nu mai contenește....în mine...un plîns...
Aveți grijă de cei dragi, spuneți-le în fiecare zi cât de mult îi iubiți, nu fiți orgolioși, veți pierde multe...
Fii fericit cititorule!!!

A man should look for what is, and not for what he thinks should be...

what is love...

gânduri confuze.

2010-10-29T15:22:00.011+03:00

Un gând confuz mă răpește din nou de camera verde. Ora 6:00. Este ora când visele se destramă, ora când îmi îmbrac tenace masca. Respir greu. Mă deplasez în ritmul gândurilor ce-mi trec prin cap. Sunt lipsită de căldură. E întuneric- afară, nu și în suflet. De aici vine o lumină puternică ce tinde spre perfecțiune! Ea îmi ghidează drumul spre locul care mi-a furat multe. Orașul- un nor de trăiri false... Conectez casca și caut ceva puternic care să îmi alunge nevoia iritantă de a dormi.
29 octombrie- cum m-ai zboară timpul...
29 octombrie 2010- unde fug anii?
Afară încă domină puterea întunericului. Mă simt prinsă în mrejele lui. Sunt ca o fantomă ce plutește între cer și pămînt, între vis și realitate. Am devenit imprevizibilă și pentru mine.
Glasul răgușit al șoferului mă readuce printre oameni. Sunt iarăși ei- lumea aceasta vanitoasă și vicioasă. Și iarăși se grăbesc undeva, uitând să-și trăiască viața. Merg pe jos. Îi privesc de aproape cu curiozitate. Majoritatea cu zâmbetul aprobator, indeciși, grăbiți, iritați, savurându-și țigara de dimineață. Absenți. Absența lor ascunde visare, speranță, bucuria molcomă, gânduri confuze. O masă bună. O carte. Un copil. O ființă iubită. Puterea de a fi ei înșiși. De a trăi, de a rezista.
Oamenii aceștia grăbiți au nevoie ca ochiul lor clavăzător să se lase invadat de o ceață protectoare. Prin care întunericul sau lumina iradiată dinspre cei din jur să-și piardă din intensitate. Să se îmblânzească. Să devină suportabilă.
Cine sunt ei? nu știu...Muritori grăbiți undeva, în căutare de ceva, în așteptarea cuiva.
Cine sunt eu? O bombă al cărui cifru nu-l cunosc pentru a opri detonarea.


							P.S. M-am îndrăgostit de piesa aceasta

suferim de singurătate

2010-10-23T10:51:00.009+03:00

Închisă între patru păreți, uitată de toți...viața nu se mai află în mișcare, însuși aerul zace inert...
Timpul prinde mucegai în mâinile mele...
Nu mai știu să ascult, am uitat cum e să fii un om fericit, am pierdut și continui să pierd momente, clipe, ani...
Mă las pradă unor halucinații absurde care duc spre nicăieri.
Sunt plină de el, de cuvintele lui ce mă atingeau ca scânteiele care sar dintr-un foc scormonit și întețit.
Sunt plină de regrete, sufletul mie împăienjenit de visare...

loneliness is the most terrible poverty

E ciudat cum ne urmăresc unele cuvinte și ne cutremură firea.
Simt strălucirea unui plîns care nu mai contenește în mine...deși știu că nu merită...
Toți suferim de singurătate, fie că recunoaștem asta sau nu...
Lumea e toată o rană!
Am vocația femeii abandonate...

Give it away...

am învățat și continui să învăț...

2010-10-22T16:05:00.022+03:00

tired to run and to suffer.....

Inspirată de minunata poezie scrisă de Octavian Paler, am hotărît să scriu unele lucruri pe care le-am învățat eu în decursul anilor.
Am învățat că nu toate visele devin realitate.
Am învățat să nu răspund la rău cu rău dar nici cu bine ci cu indiferență.
Am învățat să îmi țin dușmanii departe.
Am învățat că banii deschid multe uși și întunecă multe minți.
Am învățat că oricât de bun nu ar fi un prieten...el oricum te face la un moment dat să suferi...
Am învățat că chiar dacă faci bine, oamenii s-ar putea să îți răspundă cu mult rău și indiferență.
Am învățat că frumusețea exterioară e amăgitoare și că ochii exprimă cel mai bine sufletul.
Am învățat să păstrez credința cu sfințenie.

Am învățat că trebuie să trăiești clipa, momentul.
Am învățat că trebuie să le spui în permanență celor dragi cât de mult ții la ei, mâine s-ar putea să nu mai ai această ocazie...
Am învățat să lupt pentru părerile mele.
Am învățat că ceia ce nu te ucide te face mai puternic.
Am învățat că nu e deajuns să iubești, trebuie să mai fii și iubit...
Am învățat că oamenii în primul rând se gîndesc să-și facă lor bine, mai apoi în al 3 sau al 4 rând celor din jur.
Am învățat că singurătatea e foarte apăsătoare.
Am învățat că uneori tăcerea e de aur.
Am învățat că oamenii care strigă sunt de fapt oameni slabi.
Am învățat că dacă te lași mult timp copleșit de trecut nu îți poți trăi prezentul.
Am învățat să fac din sinceritate o religie.
Am învățat să îmi port demnitatea înfiptă în ochi ca două sulițe.
Am învățat și continui să învăț din propriile greșeli.
Nu am învățat să iert trădarea, să trec peste orgoliu și să spun te iubesc, deși acum îmi dau seama că acest cuvînt, care la prima vedere pare banal, ar fi schimbat multe iar viața mea ar fi avut acum un alt curs...
Dar cum am mai spus- toate se învață doar cu timpul!
world!!!

she learns from her mistakes...

Cea mai frumoasă poezie-"Avem timp" de Octavian Paler

2010-10-16T14:51:00.005+03:00

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi inșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Cand să facem și asta - murim.
Am invățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă !!
Am invățat că nu poți face pe cineva să te iubească
Tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalți.
Am invățat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi
Am învățat că nu contează CE ai in viață
Ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am invățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă
Ci cu ceea ce poți tu să faci
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am invățat că oricum ai tăia
Orice lucru are două fețe
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învățat că poți continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poți
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecințe
Am învățat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu știu s-o arate
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
Dar nu am dreptul sa fiu și rău
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun îți este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții
Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine insuți
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii
Am învățat că, daca doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Și nu faptele sale
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
Și pot vedea ceva total diferit
Am învățat că indiferent de consecințe
Cei care sunt cinstiți cu ei inșiși ajung mai departe in viață
Am învățat că viața iți poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat că scrisul
Ca și vorbitul
Poate liniști durerile sufletești
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
Îți sunt luați prea repede ...
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

Paradox moldovenesc

2010-10-15T20:33:00.006+03:00

Moldovenii sunt puțini dar sunt peste tot.
Vorbim mult, ascultăm puțin.
Multe funcții dar puțină minte.
Citim prea puțin și ne rugăm rar.
Plănuim multe dar realizăm puține.
Am învățat să ne grăbim dar nu și să așteptăm.
Construim case tot mai mari și frumoase dar avem cămine destrămate.
Mai multe biserici, mai puțină credință.
Multe cluburi, puține teatre.
Multă informație și o generație tânără incultă.
Multe metode contraceptive și totuși tot mai mulți copii abandonați.
Tot mai multe motive ca să fim mulțumiți și totuși din ce în ce mai multă nefericire.
Rănim în loc să alinăm.
Fugim în loc să luptăm pentru ceia ce dorim.
Căutăm să-i cunoaștem pe alții dar nu ne cunoaștem pe noi.
Ne pierdem sănătatea pentru a face bani iar mai apoi ne pierdem bani pentru a recăpăta sănătatea.
Sometimes i feel that life is mirage...

Monolog.

2010-10-09T17:46:00.008+03:00

we live in a world without future...

De ce suntem egoiști și ne satisfacem doar propriile interese, mereu răutăcioși cu cei din jur...
De ce invidiem, de ce suntem plini de vanitate și minciună?
De ce întoarcem spatele prietenilor în momentul când au cea mai mare nevoie de ajutorul nostru...
De ce tinerii noștri nu citesc dar preferă să fumeze, să se drogheze, să vorbească necenzurat, să înjure?
De ce avem milionari și oameni care trăiesc într-o sărăcie mizerabilă?
De ce tinerii pun accentul pe felul cum sunt îmbrăcați dar nu pe modul în care gândesc?
De ce nu ne gândim la cei mai triști ca noi- la copii invalizi, la copii care doresc să studieze dar din motive financiare stau acasă?
De ce nu ne ajutăm aproapele, nu ne respectăm părinții, buneii?
De ce avem o conducere de 2 bani?
De ce judecăm fără motive, aruncăm cu cuvinte mari în stânga și-n dreapta, fără a ajunge însă la nivelul faptelor.
De ce acceptăm mita și corupția dar nu luptăm împotriva ei?
De ce într-o relație contează cel mai mult sexul?
De ce urmăm exemplul statelor dezvoltate doar la capitolul "ce e nou și interzis" ?
De ce delicvența în cadrul minorilor și numărul minorelor însărcinate e în creștere?
De ce preferăm să stăm nopți întregi pe saituri de socializare, în loc de a studia?
De ce trădăm și mințim cu nerușinare?
De ce tinerii fac tot posibilul să fie "glamorous", să frecventeze toate discotecile, să consume băuturi alcoolice peste măsură?
De ce ești evitat dacă nu ai bani și ești considerat ciudat dacă nu ești ca toți ceilalți sau dacă nu te lași condus de cineva?
De ce ni se spune mereu că suntem o țară fără viitor?
De ce e aproape imposibil de a ajunge în Transnistria, care după acte este parte componentă a R.M.?
De ce suntem săraci și mândri?
De ce nu luptăm pentru a face o schimbare în țară dar așteptăm ca cineva să o facă în locul nostru?
De ce ignorăm oamenii bolnavi?
De ce fetele acceptă să se prostitueze în loc de a avea o profesie decentă?
De ce e în creștere numărul avorturilor și al divorțurilor?

Aceste întrebări și încă multe altele- mă macină, nu pot să mă prefac că nu observ toate aceste lucruri. Sunt parte din societate și chiar îmi doresc o schimbare! Dar știm prea bine că aceasta se va întâmpla când ne vom implica cu toții și vom înceta să fim indiferenți.
Wake up, people!!!
i will be here...

sentimente, sentimente...

2010-10-07T15:59:00.009+03:00

Astăzi mi-am pierdut memoria. Am uitat cine sunt, de unde vin și încotro merg.

Astăzi m-a încercat din nou sentimentul trădării, minciunii, invidiei.

Astăzi am fost matură și copilă în același timp, fiindcă durerea nu știe de vârstă, ore, prieteni dragi.

Astăzi mi-am făcut multe promisiuni și planuri de îndeplinit, am simțit că am nevoie de o schimbare.

Azi am plâns mai mult decât s-ar fi cuvenit, am râs mai mult ca niciodată, am fost mai lucidă decât aș fi sperat.

Azi am pus un punct, am îngropat un vis, am ucis o speranță, am distrus un suflet, am rupt o pseudo-prietenie.

Astăzi am luptat pentru părerile mele, am jignit, am regretat, am dat fila mai departe...

E deja brumar....

i keep autumn deep inside my soul...

such is life...
silence...

far away...

2010-10-03T13:05:00.005+03:00

Am uneori o criză de înțelegere cu cei din jur, în ultimul timp se întâmplă tot mai des… Se trezește în mine o dorință nebună de a pleca departe, nu contează unde, oriunde, departe de tot și de toți!!! Să mă refugiez, să fug de probleme, ceartă, trădări…să uit totul, să pot șterge cu bureta trecutul și să o iau de la capăt, să încep o viață nouă! Să trăiesc cu adevărat, fără a mă gândi la consecințe, fără a mă gândi dacă celor din jur o să le placă comportamentul meu sau nu…Să pot să fiu eu însumi și să nu fiu judecată, jignită, vorbită pe la spate….Vreau o mică căsuță pe malul mării, să aud în fiecare dimineață - valurile zbuciumate, sau poate o cabană mică în munți, acolo unde aerul e magnific și viața pare ușoară… Vreau, vreau, vreau să plec, vreau să evadez!!! Obișnuiesc să mă încui în camera mea ore întregi, pur și simplu stau în pat și visez cu ochii deschiși…nu aud nimic, sunt departe cu gândul, pe un alt meleag…într-o altă viață…undeva unde soarele e mai cald și iarba e mai verde…undeva unde toți se iubesc și se respectă…unde poți da frîu liber fanteziei, gîndurilor ascunse, fără a-ți fi frică….undeva unde poți să iubești necontenit, fără a conta nimeni și nimic în jurul tău!...unde cineva te iubește și cel mai important lucru în viața sa ești TU…unde ar fi doar TU și EU și nimeni altcineva….undeva unde poți zîmbi o zi întreagă fără a te opri și fără a ți se spune că rîzi aiurea… unde ai puterea de întoarce timpul în urmă, reparînd astfel unele greșeli….undeva departe de această lume nebună, o lume nebună de tot!!!

....și cînd simt că înnebunesc- savurați!!!

toate se învață doar cu timpul...

2010-10-02T23:06:00.003+03:00

“După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mînă și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe…că sărutările nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate în astăzi și acum, pentru că terenul lui “mâine” este prea nesigur pentru a face planuri … și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
Și după un timp, omul învață că dacă e prea mult, pînă și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează. Așa că începe să-și planteze propria grădina și-și împodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că într-adevăr poate suporta, că într-adevar are forța, că într-adevar e valoros, și omul învață și învață … și cu fiece zi învață.
Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți ofera un viitor bun, înseamna că mai devreme sau mai tîrziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul ințelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești. Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoana doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați, și ca cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tîrziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mînie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit. Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia nu va mai fi la aceeași intensitate. Cu timpul îți dai seama că deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plînge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul iți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umană, mai devreme sau mai tîrziu va suferi aceleași umilințe și dispreț. Cu timpul înveți că grăbind sau forțînd lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi așa cum sperai. Cu timpul îți dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt… Cu timpul vei învăța că încercînd să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.
Dar din păcate, se învață doar cu timpul…”
Jorge Luis Borges